Pe 13 iulie 1866, România făcea un pas uriaș spre modernitate. În acea zi, era promulgată prima Constituție a României, un act istoric care, pentru prima dată, era elaborat fără influență străină și fără aprobarea marilor puteri europene. Era, practic, un gest de curaj și un semn clar că tânărul stat român își dorea să se alinieze cu valorile occidentale.
Constituția din 1866 nu a fost doar o serie de articole scrise pe hârtie. A fost un simbol. A fost declarația tăcută, dar fermă, că România vrea să fie un stat suveran, modern și respectat. Deși, la acea vreme, țara încă era sub suzeranitatea Imperiului Otoman și plătea tribut, noua lege fundamentală nu menționa nicăieri această dependență. Era un semnal clar: vrem independență, iar acesta este primul pas.
Ce făcea această Constituție atât de specială?
În primul rând, era inspirată de Constituția Belgiei din 1831 – considerată cea mai liberală din Europa la acel moment. Belgia fusese un exemplu de succes pentru statele mici care căutau un echilibru între tradiție și progres. România a ales acest model tocmai pentru că se potrivea cu dimensiunea și aspirațiile ei.
În al doilea rând, Constituția din 1866 consfințea principii moderne, precum:
- Suveranitatea națională – puterea venea de la popor, nu de la o putere străină.
- Guvernământ reprezentativ – românii aveau dreptul de a fi reprezentați în Parlament.
- Separarea puterilor în stat – legea, executivul și justiția erau distincte.
- Monarhia ereditară – conducerea țării trecea prin moștenire, dar în cadrul unei structuri constituționale.
- Drepturile cetățenești – libertatea individului începea să fie recunoscută și protejată legal.
Mai mult, această Constituție a fost prima care a stabilit numele oficial al țării: România, consfințind juridic caracterul indivizibil al statului român.
A fost o premieră istorică pentru Europa de Sud-Est: România devenea primul stat constituțional din regiune. Nu mai era doar un teritoriu între imperii, ci un stat care își construia singur viitorul.
Constituția din 1866 avea să rămână în vigoare, cu mici ajustări, până în 1923. A traversat momente-cheie precum declararea independenței din 1877 și transformarea României într-un regat în 1881. A fost, fără îndoială, un document fondator care a oferit stabilitate, identitate și direcție.
Astăzi, la peste 150 de ani distanță, acest moment merită amintit nu doar ca o pagină de istorie, ci ca o lecție despre curajul de a construi, cu voință și viziune, un stat demn de respect. România de azi își are rădăcinile în acea zi de iulie, când, în ciuda contextului internațional complicat, și-a asumat destinul cu demnitate.
Distribuie acest articol:
Recomandam urmatoarele produse:
