Noaptea urla… Iar stăpânul zicea: „Dacă moare, îmi iau altul”.
Vecinul meu, domnul Hofmann, și-a luat un câine.Nu era pui. Dar nici bătrân. Maroniu-roșcat, cu ceva de ciobănesc în el. O față inteligentă, labe late. Stătea în spatele gardului — în lanț. Lanț subțire, scurt. Cușca veche, strâmbă. Butoi cu apă — gol. Se uita direct în ochi. Fără teamă. Fără speranță. Doar… în ochi. […]
Noaptea urla… Iar stăpânul zicea: „Dacă moare, îmi iau altul”. Read More »









