November 2025

Irina își ținea respirația, simțind cum ceva nu se potrivește deloc. Parcă toate piesele puzzle-ului se adunau în jurul ei, dar imaginea finală era încă neclară. Un fior rece îi trecu peste ceafă. Pavel nu dispăruse niciodată atât de mult. Mai ales la o petrecere organizată fix pentru părinții lui. Iar privirile celor doi bărbați […]

— Destui cât să-mi fie bine — i-am răspuns, poate un pic prea tăios.El a dat din cap, dar nu părea atent la cuvintele mele; scana pereții, cutiile, ferestrele, parcă încercând să găsească ceva de care să se lege. M-am rezemat ușor de marginea mesei din bucătărie.Simțeam o tensiune ciudată în aer, ceva ce nu

Am închis telefonul și am rămas câteva clipe nemișcată în mijlocul grădinii, încercând să-mi potolesc tremurul. Aerul rece mirosea a pământ umed și a început de iarnă, dar în mine fierbea o căldură care nu avea nimic pașnic. Mă simțeam ca o sobă veche care stă să explodeze. Nu pentru casă, deși era tot ce

Recepționerul s-a ridicat brusc de pe scaun, cu cardul încă în mâna lui, uitându-se pe ecran ca și cum acolo ar fi apărut o fantomă. Apoi, într-un ton mult mai respectuos decât cel de mai devreme, a spus: „Revin imediat.” Și a dispărut într-un birou micuț din spatele tejghelei, închizând ușa după el. Am rămas

Horațiu a încremenit. Picioarele i s-au tăiat ca și cum pământul i-ar fi fugit de sub el. Lia simțea cum îi bate inima în urechi, ca o tobă spartă. Nici vântul, nici pădurea nu puteau să scoată un asemenea sunet. Era o voce omenească. O voce… prea cunoscută. Au mai făcut un pas, apoi încă

Cuvintele lui m-au lovit drept în piept, ca și cum cineva ar fi deschis brusc o ușă pe care o crezusem încuiată pentru totdeauna. L-am poftit să se așeze, rușinată că stătea în mijlocul unei camere mici, cu pereți scorojIți, în adăpostul acela unde abia încăpeau două paturi și un cuier. Bărbatul s-a așezat cu

…și m-am prins pe loc că adevărul care urma să iasă la lumină avea să doară mai tare decât orice lovitură. M-am sprijinit de marginea patului, încercând să-mi țin echilibrul. Iulian făcea pași mici înapoi, evitând privirea mea, în timp ce femeia continua să mă studieze ca și cum încerca să îmbine două piese de

…Și exact în clipa aia, ușa grea de lemn a restaurantului s-a deschis cu un scârțâit scurt, dar atât de ascuțit încât toate privirile s-au întors imediat. Bodyguardul meu, Alex, a intrat primul. Nu era genul de om pe care îl treci cu vederea: înalt, lat în umeri, cu privirea calmă, dar rece ca o

Ioana s-a uitat la picăturile de cafea care îi alunecau pe încheietură. Nu s-a grăbit să le șteargă. Respirația ei a rămas calmă, aproape prea calmă pentru cineva abia stropit cu o cafea fierbinte. Cei din jur se opreau unul câte unul din mestecat, simțind că urmează ceva. Munteanu continua să râdă cu prietenii lui,

După ce i-am spus PIN-ul, s-a întors pe călcâie și a ieșit val-vârtej din cameră, bombănind în continuare. L-am auzit cum îi dădea maică-sii mesaj, probabil bucuros că i se mai deschidea încă o dată „pușculița”. Eu am rămas câteva secunde în pat, cu ochii holbați în tavan. Știam că ziua aceea avea să fie