O tradiție începută în 2006
Mircea Radu, cunoscutul prezentator TV, a mărturisit că ține toate posturile mari din an de mai bine de 12 ani. Deși programul său este adesea încărcat, obiceiul postului a devenit parte din viața lui, chiar și atunci când călătorește prin țară cu diverse emisiuni sau caravane.
Primele experiențe cu postul
Prezentatorul își amintește că, în timpul unei deplasări cu emisiunea „Din dragoste” în Italia, s-a nimerit să fie chiar în Postul Paștelui. Atunci, mesele lui erau simple, bazate pe pâine cu roșii uscate și măsline. Cu toate acestea, nu a resimțit nicio greutate și a descoperit că poate renunța ușor la carne, deși se declară un gurmand convins.
O vindecare care l-a marcat
Decizia de a ține post a venit după ce a prezentat la televiziune o poveste emoționantă. O bunică i-a făcut o declarație de dragoste nepotului ei, un copil grav bolnav, la Mănăstirea Bujoreni din județul Vaslui. Micuțul i-a promis lui Dumnezeu că, dacă se va vindeca, va merge în fiecare duminică la biserică și va deveni preot.
Miracolul copilului
După patru ani de la diagnostic, copilul și-a refăcut analizele și medicii au constatat că nu mai are nicio urmă de boală. Minunea vindecării l-a impresionat profund pe Mircea Radu și a fost momentul care i-a schimbat perspectiva asupra postului și a credinței.
Întrebările de la mănăstire
Pentru că se apropia Postul Paștelui, prezentatorul a cerut sfaturi de la călugării de la mănăstire. A aflat regulile postului și a decis să încerce, spunându-și că nu are nimic de pierdut. Acea alegere s-a transformat într-o tradiție personală pe care nu a mai abandonat-o.
De la carne la cumpătare
Deși era pasionat de preparatele din carne, Mircea Radu a povestit că, odată ce începe postul, tentațiile dispar complet. Chiar și în fața celor mai gustoase mâncăruri, spune că nu simte nicio dorință de a încălca rânduiala.
Credință și disciplină
Pentru el, postul nu a devenit doar o regulă alimentară, ci un exercițiu de credință și disciplină. Din 2006 și până astăzi, Mircea Radu a transformat această practică într-o parte firească din viața sa, pe care o urmează cu aceeași convingere, indiferent de provocările cotidiene.
