Elena a coborât ultima treaptă fără grabă.
Fiecare pas răsuna în liniștea aceea grea, în care nimeni nu mai îndrăznea să șușotească. Oamenii se uitau când la ea, când la Iulian, încercând să lege piesele unui puzzle care nu mai avea sens.
Iulian simțea cum i se strânge stomacul.
— Elena… a șoptit el, cu un zâmbet forțat. Ce surpriză…
Ea l-a privit pentru prima dată în seara aceea. Nu cu ură. Nici cu tristețe. Ci cu o detașare care durea mai tare decât orice ceartă.
— Domnule Toma, a spus ea clar, răspicat. Vom discuta la momentul potrivit. Oficial.
Un murmur a străbătut sala.
Bianca a făcut un pas înapoi, simțind cum atenția se muta de pe ea ca o lumină stinsă brusc. Rochia ei strălucitoare nu mai impresiona pe nimeni.
Elena s-a îndreptat spre scenă. Organizatorii, încurcați, i-au întins microfonul. Ea l-a luat calm.
— Bună seara, a început. Pentru cei care nu mă cunosc, sunt Elena Popescu, Președintele Grupului Aurora.
Un val de șoc a trecut prin sală.
— Grupul Aurora este principalul investitor al Toma Enterprises de mai bine de opt ani. Fără Aurora, compania nu ar fi supraviețuit crizei. Fără Aurora, multe dintre contractele pe care le celebrați în seara asta nu ar exista.
Iulian simțea că nu mai are aer.
— De asemenea, a continuat ea, am decis ca, începând de mâine, toate funcțiile de conducere din Toma Enterprises să fie reevaluate. Inclusiv cea de director general.
A urmat tăcerea. Apoi, ca un val, șoaptele.
— Nu… nu poți face asta, a bâiguit Iulian, apropiindu-se.
Elena s-a întors spre el.
— Ba pot. Și o fac.
S-a apropiat suficient cât să audă doar el.
— Ani de zile m-ai ignorat. M-ai ascuns. M-ai șters, la propriu, din viața ta. Ți-ai luat puterea din banii mei și ai crezut că sunt prea „simplă” ca să înțeleg.
Ochii ei erau calmi.
— Simplitatea mea a fost alegere, nu limită.
A doua zi, presa a explodat.
Titluri peste titluri. Demiteri. Anchete. Contracte înghețate. Iulian a fost scos din biroul lui cu o cutie de carton în mână.
Elena nu i-a luat totul.
I-a lăsat exact ce merita: faima fără putere.
În luni, compania a fost restructurată. Corect. Transparent. Elena a apărut rar în public. Preferă liniștea, grădina, cafeaua băută dimineața fără grabă.
Într-un interviu scurt, a fost întrebată:
— Regretați că nu ați spus mai devreme cine sunteți?
Elena a zâmbit ușor.
— Nu. Uneori, cea mai mare forță e să taci… până când momentul cere să vorbești.
Și a închis subiectul.
Pentru totdeauna.
