Mestecatul cuișoarelor e un obicei vechi, folosit de mulți după masă: împrospătează respirația, poate calma gâtul și poate ajuta digestia. Totuși, aceeași rutină poate deveni neplăcută pentru organism dacă e făcută greșit, chiar dacă vorbim despre un produs natural.
Ce sunt cuișoarele și de ce sunt atât de căutate
Cuișoarele sunt mugurii uscați ai arborelui Syzygium aromaticum, o specie originară din Indonezia. Mirosul lor puternic, cald și ușor picant e dat în principal de eugenol, un compus descris pentru proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și antibacteriene.
În cantități mici, mestecarea cuișoarelor e menționată ca având mai multe utilizări: poate împrospăta respirația, poate calma iritațiile ușoare din gât, poate susține digestia după mese grele, poate sprijini funcționarea sistemului imunitar și poate oferi o alinare temporară în cazul durerilor de dinți. Tocmai de aceea, cuișoarele apar atât în remedii tradiționale, cât și în produse moderne de îngrijire dentară.
De aici încep problemele pentru cei care le folosesc „după ureche”. Mulți se abat de la ideea de dozaj mic și ajung să resimtă efecte neplăcute, în ciuda faptului că ingredientul e natural și foarte cunoscut.
Printre efectele asociate cu un consum prea intens sunt enumerate: suprasolicitarea ficatului printr-un aport prea mare de eugenol, iritații la nivelul gurii (inclusiv senzație de arsură sau amorțeală a limbii) și disconfort digestiv, cum ar fi greață, arsuri la stomac sau stare de rău la stomac.
Ca reper de siguranță, este menționat că majoritatea specialiștilor în siguranța remediilor pe bază de plante recomandă limitarea mestecatului direct la 1–2 cuișoare întregi pe zi. Orice depășire ar trebui fie rarită, fie discutată cu un profesionist din sănătate.
Pentru o folosire mai prudentă, pașii descriși sunt simpli: se pornește cu un singur cuișor, mestecat încet după masă, pentru sprijin digestiv și respirație mai proaspătă. Frecvența ar trebui ținută la cel mult 1–2 ori pe zi. Un detaliu important e să nu fie înghițit mugurele: după ce gustul se duce, se recomandă să fie scuipat, pentru a evita iritația produsă de excesul de fibre. De asemenea, se menționează să fie băută apă după, pentru a contrabalansa efectul de uscare pe care îl pot lăsa cuișoarele.
Sunt și situații în care mestecarea cuișoarelor nu e considerată potrivită pentru oricine. Se recomandă evitarea sau folosirea doar cu îndrumare medicală dacă există afecțiuni ale ficatului, dacă sunt urmate tratamente cu medicamente care subțiază sângele (de exemplu warfarin sau aspirin), dacă există ulcerații în gură ori sensibilități ale gingiilor, dar și în sarcină sau în perioada de alăptare.
Pentru cei care simt că un cuișor întreg e prea puternic, sunt indicate variante mai blânde. Una dintre ele este ceaiul de cuișoare: se pun la infuzat 1–2 cuișoare în apă fierbinte timp de 5–10 minute, pentru un efect digestiv mai ușor. O altă opțiune este uleiul de cuișoare diluat, amestecat cu ulei de cocos și aplicat local pentru o alinare temporară a disconfortului dentar. Mai este menționată și folosirea cuișoarelor măcinate în mâncare: un vârf de cuțit în ovăz, produse coapte sau smoothie-uri, pentru aromă și un aport moderat.
Greșeala nr. 1 este să mesteci prea multe cuișoare deodată sau să le folosești prea des, în ideea că „mai mult” ar ajuta mai repede, deși sunt foarte concentrate.
