În noaptea nunții mele socrul meu a dat buzna în cameră.


var interstitialSlot;

googletag.cmd.push(function() {

interstitialSlot = googletag.defineOutOfPageSlot( '/23293390090/stirifaine.com/stirifaine.com_interstitial', googletag.enums.OutOfPageFormat.INTERSTITIAL); interstitialSlot.addService(googletag.pubads()); // Slot returns null if the page or device does not support interstitials. //document.getElementById('link').style.display = 'block'; // Enable SRA and services. googletag.pubads().enableSingleRequest(); googletag.pubads().set('page_url', 'stirifaine.com'); googletag.enableServices(); googletag.pubads().refresh([interstitialSlot]); });


M-am uitat la el pentru ultima oară.Avea ochii umezi.

slot.defineSizeMapping(mapping1); slot.addService(googletag.pubads()); googletag.enableServices(); googletag.display('stirifaine.com_responsive_1'); });

— Du-te, a spus. Trăiește.

Am ieșit pe geam cu inima bubuindu-mi în piept.Am călcat pe pământul rece din curte, cu pantofii plini de noroi, cu rochia de mireasă strânsă într-o pungă, ca o amintire care nu mai avea voie să existe.

Am alergat.

Două străzi mai jos, o mașină veche stătea cu motorul pornit.Șoferul nu a pus nicio întrebare.Când am urcat, a apăsat accelerația.

Abia atunci am început să plâng.Nu în hohote.În tăcere.

Drumul părea nesfârșit.Telefonul vibra în poșetă, dar nu m-am uitat.Nu aveam curaj.

Dimineața m-a prins într-un mic oraș de munte, într-o pensiune ieftină.Aveam banii, hainele de pe mine și o frică adâncă, care nu mă mai lăsa să respir.

Au urmat zile de tăcere.Apoi săptămâni.

Am aflat, mai târziu, adevărul.În noaptea aceea, oameni înarmați au intrat în casa nunții.Nu m-au găsit.

Socrul meu a fost rănit.Andrei a scăpat cu viață.

N-au mai încercat să mă caute.Fără semnătura mea, terenurile nu valorau nimic.

Am început o viață nouă.Am închiriat o garsonieră.M-am angajat într-o florărie.Am învățat să trăiesc cu mai puțin, dar cu liniște.

După un an, Andrei m-a găsit.Nu să mă tragă înapoi, ci să-mi spună mulțumesc.Și la revedere.

Ne-am îmbrățișat ca doi oameni care s-au iubit cândva, dar care au supraviețuit.

Astăzi, când mă uit în oglindă, nu mai văd mireasa speriată.Văd o femeie care a trăit.

Uneori, salvarea nu arată ca o poveste frumoasă.Uneori, salvarea vine sub forma unei ferestre deschise și a unui plic cu bani.

Și uneori, ca să trăiești, trebuie să fugi.

Dacă ți-a plăcut, distribuie postarea:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *