Marina Voica, ajunsă la 87 de ani, își confirmă reputația de artistă pragmatică: a decis din timp unde își va dormi somnul de veci. Cântăreața, care a rămas în memoria publicului și prin refrenul „Și afară plouă, plouă, și-i trecut de ora nouă”, a ales să-și organizeze singură detaliile esențiale, fără ostentație și fără teamă.
Locul de veci ales la Cimitirul Bellu
Interpreta a optat pentru Cimitirul Bellu ortodox din București, locul de odihnă al numeroaselor personalități ale culturii române. Acolo, într-un spațiu amenajat cu grijă, a fost montată o statuie care o reprezintă, lucrată din marmură de Simeria. Marina spune că investiția s-a ridicat la aproximativ 7.000 de euro, o sumă pe care a considerat-o parte din responsabilitatea de a‑și lăsa treburile rânduite.
Artista a vorbit deschis despre relația ei cu ideea de final, insistând că ar prefera ca publicul să-i fie aproape și atunci:
„Vreau să veniți la înmormântarea mea! Nu mă tem de moarte!”
În aceeași notă, ea a explicat că monumentul funerar este realizat după chipul ei și că alegerea locului nu are nimic sumbru, ci, mai curând, o organizare firească a lucrurilor:
„Nu mă tem de moarte și am deja locul pregătit. Statuia mea este acolo, realizată după chipul meu, și a costat mult, dar m-am sacrificat pentru asta. Când voi pleca, vreau să veniți la înmormântarea mea, pentru că locul ales este unul special!”
Rădăcini, familie și decizii personale
Născută în Rusia, Marina Voica mărturisește că nu a mai revenit în țara natală din 2008. Legăturile de familie s-au stins, iar prietenii de altădată s-au risipit prin lume, astfel încât întoarcerile au devenit tot mai greu de imaginat.
„Părinții mei au murit, iar fratele meu la fel, așa că nu mai am pe nimeni apropiat acolo. Chiar dacă îmi este dor de locurile și oamenii de acolo, colegii mei s-au răspândit, fiecare având familia sa, iar întâlnirile nu mai sunt posibile”
În plan personal, artista a rememorat mariajul cu Viorel Teodorescu, o relație intensă, dar complicată. A ales să nu aibă copii, o hotărâre pe care și-o asumă fără echivoc și pe care o explică prin felul ei perfecționist de a privi responsabilitatea de părinte.
„Nu am fost niciodată fericită în căsnicie. Viorel m-a iubit, dar nu m-a înțeles. Căsnicia noastră a fost tumultoasă, iar el nu a fost fidel. Deși își dorea mult să avem copii, eu am refuzat. Nu mă consideram pregătită să fiu mamă și nu cred că aș fi fost o mamă bună”
Fără dramatism și cu aceeași disciplină care i-a marcat întreaga carieră, Marina Voica își vede de prezent: muzică, întâlniri cu oamenii și ritualuri zilnice care o țin aproape de public. Faptul că și-a stabilit din vreme locul de odihnă nu este pentru ea un capăt de drum, ci o decizie practică menită să ușureze poveri și să lase în urmă un spațiu ordonat, în acord cu personalitatea ei.
