Durerea unei familii din Timiș rămâne apăsătoare la câteva zile după moartea violentă a lui Mario Alin Berinde, în vârstă de 15 ani. Băiatul a fost condus pe ultimul drum la 24 ianuarie, în Cenei, iar mama sa trăiește un șoc profund, spun apropiații. Între timp, tatăl – aflat în detenție – a depus o cerere de liberare condiționată, urmând ca dosarul să fie analizat în perioada imediat următoare.
Starea mamei: tăcere, șoc și sprijinul familiei
În casa părintească din Cenei s-au strâns bunicii, rudele și prietenii, încercând să-i fie aproape mamei. Potrivit celor din anturaj, femeia se izolează, comunică cu dificultate și alternează momentele de tăcere cu episoade de plâns. Atmosfera din locuință este una apăsătoare, iar discuțiile se rezumă la cele strict necesare organizării zilelor de după înmormântare.
„Mama e într-o stare de șoc… Toată familia e la Cenei.”
Apropiații spun că fiecare gest contează: o mână de ajutor la formalitățile obligatorii, prezență discretă și răbdare. Sunt discutate inclusiv opțiuni de consiliere psihologică, pentru ca mama să poată traversa această perioadă extrem de dificilă. Grija familiei se împarte între nevoia imediată de confort emoțional și gestionarea detaliilor practice inevitabile după un astfel de deces.
În sat, oamenii transmit mesaje de compasiune și își arată solidaritatea cu cei rămași în urmă. Deși locuința nu a rămas nicio clipă goală, cei din jur subliniază că sprijinul real presupune timp și continuitate, nu doar prezență de moment. Pentru mamă, orice dialog rămâne dificil, iar ritmul zilei este dictat de amintiri și de procedurile care trebuie duse la capăt.
Demersurile tatălui: cerere de liberare condiționată și etapele legale
Tatăl adolescentului execută o pedeapsă pentru o faptă mai veche, descrisă de apropiați ca fiind „relativ mică”. Potrivit acestora, se apropie de finalul termenului și a depus o cerere de liberare condiționată. Urmează evaluarea în comisie, iar ulterior o instanță va decide. În cazul unei hotărâri favorabile, bărbatul ar putea reveni acasă pentru a-și susține familia.
„Este spre sfârșit de pedeapsă… luna viitoare ar fi trebuit să aibă prima comisie de eliberare condiționată.”
Cei apropiați spun că bărbatul se află de peste un an în detenție. Procedural, comisia analizează conduita din penitenciar, munca prestată și fracția de pedeapsă executată. Dosarul ajunge apoi la instanță, care poate admite sau respinge solicitarea. Chiar și cu o conduită bună, rezultatul nu este cert; decizia finală aparține judecătorului, după examinarea documentelor și a recomandărilor.
Pentru familie, fiecare etapă legală contează. Dacă cererea va fi admisă, tatăl ar putea deveni un sprijin logistic și emoțional într-o perioadă dominată de pierdere și organizare de formalități. Dacă va fi respinsă, rudele spun că vor continua să se bazeze pe rețeaua de sprijin din Cenei și pe ajutorul prietenilor, încercând să mențină un minim de echilibru în casă.
În prezent, prioritățile familiei rămân centrate pe îngrijirea mamei, pe menținerea unei rutine care să reducă presiunea emoțională și pe parcurgerea pașilor administrativi de după înmormântare. Comunitatea locală își păstrează compasiunea, iar rudele fac eforturi să organizeze tot ceea ce ține de documente și termene, în așteptarea răspunsului la cererea de liberare condiționată.
