🔴 Doliu în medicina românească: a încetat din viață un reputat specialist în obstetrică-ginecologie și fertilizare in vitro, o autoritate profesională care a marcat decisiv șansele la familie pentru mii de cupluri. Vestea plecării sale a stârnit un val de reacții emoționale – de la colegi și foști pacienți până la oameni obișnuiți – care evocă devotamentul, rigoarea și omenia celui omagiat.
De-a lungul carierei, medicul a combinat munca la patul pacientului, activitatea didactică și coordonarea unor programe de fertilizare in vitro, devenind un reper pentru generații întregi de tineri doctori. Experiența sa clinică, acumulată în epoci și contexte medicale diferite, a fost mereu dublată de o viziune clară: să transforme suferința în 🟢 speranță și așteptarea în viață.
Un parcurs profesional dedicat nașterii și speranței
Într-un interviu acordat în august 2023, medicul rememora traseul care l-a purtat din primele sale gărzi, trecând prin perioada complicată din anii ’80, până la pionieratul fertilizării in vitro în România. A lucrat decenii în cadrul Maternității Polizu – descrisă chiar de el drept una dintre cele mai mari din țară – și a condus, vreme de aproximativ un deceniu, departamentul de obstetrică. Munca în gardă a însemnat adesea ritmuri epuizante, cu zeci de nașteri într-o singură zi, dar și bucuria incomparabilă a venirii pe lume a milor de copii.
Ulterior, și-a continuat misiunea în domeniul FIV, contribuind la înființarea și coordonarea unor centre dedicate – de la inițiative private apărute în anii 2000 până la structuri moderne de fertilizare in vitro. Din mărturiile sale reiese o preocupare constantă pentru calitate, etică și rezultate, abordarea sa devenind model pentru multe echipe medicale din țară.
„Nu aș putea să vă spun exact, pentru că am colaborat cu mai multe centre de fertilizare in vitro până am ajuns să coordonez Centrul de Fertilizare In Vitro SANADOR. În 2006, am constituit împreună cu niște parteneri un alt centru de FIV, „Biogenesis, care a devenit un centru cunoscut de FIV sub alt nume.
De asemenea, am realizat împreună cu alți trei parteneri fertilizări in vitro și pe la Brașov în urmă cu 15–16 ani. În orice caz, am adus destui bebeluși pe lume. Eu fac obstetrică din 1978, iar de atunci și până în 89 am trăit epoca Ceaușescu, când femeile erau obligate să facă patru copii, iar în ultimul an al regimului, chiar cinci – demografia României arăta cu totul altfel.
O bună parte din activitatea mea de spital și din învățământ, deci 30 de ani, mi-am petrecut-o în Spitalul Polizu, care era una dintre cele mai mari maternități din România și în cadrul căruia am condus Departamentul de Obstetrică aproximativ 10 ani. În epoca Ceaușescu, mi s-a întâmplat să am o gardă de 24 de ore cu peste 40 de nașteri. Deci cred că am adus pe lume mii de copii”, declara regretatul medic pentru sursa citată, în august 2023.
Mărturii care rămân
După anunțul dispariției, foști pacienți au rememorat emoția primului plâns de copil, iar colegi din spitale și universități au evocat exigența și precizia actului medical pe care le-a inspirat. În mesajele publice se regăsesc frecvent cuvinte precum „demnitate”, „dăruire” și „curaj”, semn că influența sa a depășit sala de nașteri și laboratoarele de embriologie.
În paginile amintitei confesiuni profesionale, rămâne portretul unui medic care a traversat vremuri diferite, a construit instituții și a format echipe, ghidat mereu de grija pentru cuplurile aflate în impas. Astfel de mărturii oferă o privire rară asupra unei cariere în care știința, învățământul și 🟦 respectul pentru pacient au mers mână în mână.
