Nea Mărin a ales să vorbească deschis despre una dintre cele mai grele încercări din viața sa de familie: pierderea unui băiețel imediat după naștere. În spatele imaginii sale de artist plin de energie se află o poveste de viață purtată cu discreție și demnitate, în care durerea a mers mult timp alături de speranță.
Coregraful a mărturisit că alături de soția lui, Mioara, a trecut prin momente care au pus la încercare răbdarea, credința și legătura dintre ei. Cu timpul, familia s-a reașezat în jurul celor două fiice, iar prezența lor a adus echilibru. Pentru Nea Mărin, munca pe scenă și grija pentru ai săi au rămas reperele prin care a traversat această rană nevăzută.
O pierdere care a marcat familia
Artistul spune că a înfruntat cu greu lovitura, însă sprijinul reciproc i-a ținut împreună. Numele Mioarei revine constant în povestea lui ca un punct fix, iar apariția primei fiice a fost semnul că viața are puterea de a reclădi ceea ce părea iremediabil. În acest proces, credința a rămas un reper, la fel ca disciplina de la repetiții și legătura cu oamenii din jur.
„Nu am trecut ușor, dar împreună cu Mioara mea am depășit acest moment, iar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu venirea Larisei, care a alinat mult din acea rană”
De atunci, familia a ales să păstreze discreția asupra acestui capitol, iar Nea Mărin s-a întors la scenă cu aceeași rigoare. Ceea ce publicul vede – pasiunea pentru folclor, energia din spectacole, zâmbetul – este dublat în plan personal de o atenție constantă pentru cei dragi și pentru valorile care i-au ținut uniți.
Mândru de fiicele lui
Astăzi, Nea Mărin vorbește cu bucurie despre cele două fete, Larisa și Dana, fiecare cu propriul ritm și propriul drum. În jurul Larisei s-a strâns o comunitate de oameni îndrăgostiți de dansul popular, în timp ce Dana și-a consolidat o carieră de oțel în domeniul bancar.
„În cazul Larisei, așchia a sărit foarte aproape de trunchi! Nu e ușor să lucrăm împreună, dar este extraordinar de productiv, de înălțător pot spune. Sunt foarte mândru de întregul ei palmares, de felul în care a ridicat și conduce această școală, pentru că nu e deloc simplu, mai ales că este prima școală de dans popular din România. Sunt foarte mândru de modul în care s-a conectat și a legat prietenii cu sute de oameni, de faptul că împreună cu ceilalți profesori din școală a creat o rețea de socializare vie, în aceste vremuri în care mai totul se petrece în mediul online.”
Portretul Larisei, așa cum îl schițează tatăl, arată un om dedicat, capabil să transforme repetițiile în loc de întâlnire pentru generații diferite. În același timp, descrierea Danei conturează o fire riguroasă, atentă la detalii și la rezultatele echipei pe care o coordonează.
„Dana este partea serioasă și foarte conștiincioasă a familiei. Ea lucrează în domeniul bancar de zeci de ani și are o funcție de conducere care de cele mai multe ori o consumă, dar când finalizează un proiect și ne povestește, i se luminează chipul”
Pentru Nea Mărin, aceste două drumuri se completează firesc: Larisa cultivă legături vii în jurul tradițiilor, iar Dana aduce rigoare și stabilitate într-un mediu solicitant. Între repetiții, spectacole și proiecte educaționale pe de o parte, și ședințe, termene-limită și evaluări pe de altă parte, familia păstrează același nucleu de încredere și sprijin.
Între scena folclorică și viața de acasă, Nea Mărin rămâne același om implicat: își împarte timpul între proiectele artistice și conversațiile la masă cu cei dragi, acolo unde se adună povești despre coregrafii noi, despre elevi, dar și despre munca din bancă a Danei. În ritmul acesta, prezentul lor înseamnă muncă, familie și oameni apropiați – un drum pe care îl parcurg împreună, fără a uita de momentele care i-au format.
