O mărturie apărută recent schimbă perspectiva asupra tragediei petrecute în India, unde trei surori, cu vârste de 12, 14 și 16 ani, au murit după căderea de la etajul 9 al blocului în care locuiau. Potrivit unui vecin, ceea ce părea inițial a fi o „sinucidere în lanț” s-ar fi produs, de fapt, în timp ce două dintre fete încercau disperat să o salveze pe a treia. Această versiune ridică noi întrebări și mută accentul de pe ipoteza inițială pe dinamica momentelor dinaintea căderii.
Ce a observat martorul din bloc
Martorul a relatat că, în întuneric, a zărit o siluetă urcată pe balustrada balconului și, la început, a interpretat scena ca pe o dispută între adulți. „Am crezut că este un cuplu: un bărbat care încerca să sară, iar soția încerca să-l oprească”, a spus el.
După câteva clipe, vecinul susține că a văzut o fată încercând să tragă persoana înapoi, înainte ca tensiunea să crească din nou. În relatarea sa, momentul decisiv s-a petrecut extrem de rapid, fără posibilitatea unei intervenții eficiente din exterior.
„O fetiță a venit și a îmbrățișat strâns persoana care stătea pe balustradă. Înainte să apuc să-mi iau telefonul și să sun pe cineva pentru a opri saltul, toate trei — persoana de pe balustradă și cele două fete care încercau să o tragă înapoi — au căzut de pe balcon. (…)Una dintre ele părea hotărâtă să sară, în timp ce celelalte două încercau să o salveze, dar toate trei au căzut cu capul înainte”.
Același martor afirmă că a fugit imediat la parter și a sunat în mod repetat la urgențe. El reclamă o intervenție lentă a serviciilor medicale: „Într-o țară în care pizza, burgerii și cumpărăturile sunt livrate în zece minute, o ambulanță a avut nevoie de o oră să ajungă. Este o realitate tristă”. Spune că ar fi efectuat între zece și cincisprezece apeluri, fiind întrebat de fiecare dată aceleași detalii.
Bilețelul de opt pagini și legătura cu un joc online
În locuință a fost găsit un bilet de „adio” de opt pagini, în care fetele ar fi descris obiceiuri legate de jocuri și utilizarea intensă a telefonului. Documentul menționează o posibilă dependență de un joc online de inspirație coreeană, iar familia spune că adolescentele își aleseseră chiar și identități cu rezonanță coreeană.
Tatăl, Chetan Kumar, a vorbit despre atașamentul fiicelor sale față de cultura coreeană și felul în care îl exprimau.
„Au spus: «Papa, iartă-ne, Coreea este viața noastră, Coreea este cea mai mare iubire a noastră»”.
Tragedia a avut un ecou puternic și pentru că reconstituirea martorului sugerează altceva decât o înțelegere comună a gestului. În această versiune, una dintre surori ar fi încercat să sară, iar celelalte două — în loc să participe la un act colectiv — ar fi intervenit pentru a o opri, sfârșind toate trei în golul dintre balustradă și stradă.
Elementele relatate până acum — vârstele fetelor, căderea de la etajul 9, scrisoarea de opt pagini și declarațiile familiei — conturează o poveste apăsătoare, în care presiunea lumii digitale se împletește cu fragilitatea vârstei. Discuția publică readuce în prim plan atât nevoia de supraveghere a timpului petrecut în jocuri, cât și importanța intervenției rapide atunci când se observă semne de suferință emoțională.
În lipsa altor precizări oficiale, rămâne esențial modul în care sunt ascultate și înțelese mărturiile-cheie și felul în care comunitățile răspund unor astfel de semnale de alarmă — de la sprijinul din familie până la disponibilitatea reală a serviciilor de urgență.
