Soțul mi-a spus că vrea să divorțăm. M-a durut, dar am fost de acord și am decis să mă răzbun. La oficiul stării civile, în fața tuturor, am citit o scrisoare pe care o scrisesem după despărțire. Cei prezenți au râs în hohote, iar fostul meu soț abia se mai ținea pe picioare de rușine.
Iată ce am scris în acea scrisoare:
„Dragul meu,
Am trecut prin multe în acești 15 ani. În bucurii și în necazuri, în durere și în fericire – am fost mereu alături de tine, încercând să te susțin, iar acum, chiar dacă povestea noastră s-a încheiat, vreau să păstrez în suflet doar lucrurile bune.
M-ai învățat răbdarea și hotărârea. În loc să mă plâng de greutăți, am învățat să le depășesc fără stres inutil. Am încercat să rezolv totul singură, ca să nu te împovărez cu grijile mele.
La divorț i-am citit această scrisoare: toți râdeau, iar el era roșu ca focul.
Tu ai fost primul meu profesor de medicină. Țin minte cum refuzai injecțiile, și eu trebuia să fiu pentru tine și soție, și asistentă. Când te prăbușeai la vederea unui ac, eu luam inițiativa fără să ezit.
M-ai făcut să devin meșter în gospodărie. Am învățat să fac reparații, să folosesc o șurubelniță sau un ciocan – pentru că tu veneai acasă obosit și uitai complet de toate astea. Eu le făceam pe toate, în timp ce tu te odihneai din cauza durerii… la deget.
Cu șurubelnița și ciocanul am devenit o femeie care se descurcă în orice situație.
Tot tu m-ai învățat să fiu o femeie hotărâtă. Am învățat să rezolv conflicte cu vecinii, să plătesc amenzi, să scriu explicații oficiale.
Ții minte cum a trebuit să învăț să conduc? Ți-au suspendat permisul, așa că în câteva zile a trebuit să mă descurc la volan, ca să te iau de la petrecerile unde, de obicei, nu erai în cea mai bună formă.
Mă bucur că, datorită ție, am fost mereu în mișcare.
Tu stăteai întins pe canapea, iar eu căram sacoșele grele și săpam grădina, căci tu refuzai categoric să te ridici din cauza durerii… în deget.
M-ai făcut profesionistă în mai multe domenii. Când trebuia să aducem bani în casă, eu am învățat să lucrez oriunde – doar să avem cu ce trăi.
Și, în final, vreau să îți mulțumesc că ai plecat. Tu credeai că nu te înțeleg și ai trântit ușa. Dar, sincer, când ai plecat… am simțit ușurare. A fost momentul în care am putut, în sfârșit, să respir liber.
Îți mulțumesc pentru tot. Sunt recunoscătoare pentru experiența pe care mi-ai oferit-o și pentru tot ce am învățat în anii petrecuți împreună.”
Distribuie acest articol:
