UN PEPENE, UN PARIU ȘI O LECȚIE BINE MERITATĂ PENTRU CUMNATUL MEU
Când am mers în vizită la sora mea însărcinată, nu m-am așteptat să dau peste o situație care avea să mă înfurie și să mă inspire în același timp. Vizita mea banală s-a transformat într-o lecție neașteptată — una care a implicat un pepene uriaș și un pariu nebunesc.
Ce faci când vezi cu ochii tăi că sora ta, aflată în luna a noua de sarcină, e tratată ca o menajeră în propria ei casă?
Nu e o întrebare ipotetică. Mă aflam într-o călătorie de serviciu și am decis să stau câteva nopți la sora mea, Lidia. De cum am intrat pe ușă, am simțit că ceva nu era în regulă.
Ea — dulce și puternică, așa cum o știam — se chinuia să se miște cu burta uriașă, cu chipul palid și cearcăne adânci. Mergea încet, ca și cum ar fi cărat nu doar un copil, ci întreaga casă.
Iar soțul ei? Să-l numim Marius — ca să protejăm vinovatul. Era întins pe canapea, cu joystickul în mână, lipit de televizor, fără vreo grijă în lume.
În acea seară am văzut totul: Lidia a gătit, a servit masa cu dragoste, iar Marius a gustat o dată din paste, a făcut o grimasă și a spus:
— E rece. Mănânc sus.
A dispărut cu consola, iar Lidia a oftat și a început să strângă masa. A spălat vasele, a băgat rufe la spălat și a împăturit hăinuțe pentru bebeluș — în timp ce el își continua maratonul de jocuri.
Am ajutat-o, desigur. Dar pe măsură ce o priveam ducând povara unei case întregi și a unei sarcini pe umerii ei, ceva s-a rupt în mine.
Dimineața următoare, în timp ce mâncam o felie de pâine arsă (Lidia era prea obosită), am decis să vorbesc cu Marius.
— Marius, i-am spus cu calm, Lidia face prea multe singură. Poate ai putea s-o ajuți puțin, mai ales că vine copilul…
Nici măcar nu s-a uitat la mine.
— E treaba femeii, știi? a spus cu un aer superior.
Mi-am înghițit furia și am încercat din nou:
— Poate măcar să montezi pătuțul sau să dai cu aspiratorul? Nu-i cine știe ce.
Acum s-a uitat la mine — ca și cum l-aș fi jignit profund.
— Ești o regină a dramei. Lidia are grijă de mine pentru că vrea. Așa va avea și de copil. Asta fac soțiile. Nu veni cu prostiile tale moderne în casa mea.
Aș fi vrut să-i torn cafeaua în cap. Dar în loc de asta… am zâmbit.
— Bine, Marius. Ai dreptate. Lidia face enorm pentru tine. Atât de mult încât pariez că n-ai putea rezista nici măcar o zi în pielea ei.
— Da? Și dacă pot?
— Atunci devin servitoarea ta pe viață. Dar dacă pierzi, îți asumi rolul de soț așa cum merită Lidia. Avem o înțelegere?
A râs și mi-a strâns mâna.
— Avem.
Nu știa în ce tocmai se băgase.
Operațiunea Pepene: Activată
Am fugit la supermarket și m-am întors cu cel mai mare, rotund și greu pepene pe care l-am găsit. Lidia, șocată dar amuzată, m-a ajutat să-l golim, apoi l-am transformat într-o burtă de sarcină improvizată — cu folie alimentară și bretele ca să stea bine pe el.
— Chiar crezi că va funcționa? m-a întrebat ea râzând.
— O să funcționeze, i-am răspuns cu un zâmbet larg. Să vadă cum e o zi în papucii tăi.
Când Marius a ajuns acasă, i-am dat burta de pepene și o listă cu toate sarcinile zilnice ale Lidiei: spălat, gătit, cumpărături, curățenie, zugrăvit camera copilului — tot.
— E floare la ureche, a zis el încrezător, punându-și pepenele la brâu.
Lidia și cu mine ne-am așezat pe canapea cu floricele. Era momentul spectacolului.
La început, părea că se descurcă. Zece minute mai târziu — dezastru.
S-a aplecat după o șosetă și aproape a căzut. Cu aspiratorul mergea ca un pinguin amețit. Pepenele nu-l lăsa să închidă ușa mașinii de spălat. Gătitul? Un haos complet.
La prânz era leoarcă de transpirație, cu tricoul lipit de burta de fruct și cu ochii roșii de nervi.
Camera copilului? A urcat pe scăunel ca și cum juca într-un circ și aproape a picat de trei ori. Când s-a pus în patru labe să curețe baia, părea gata să plângă.
Lidia și cu mine ne-am privit. Nu mai era doar o glumă — era o lecție, iar el o învăța din plin.
La apus, s-a prăbușit pe canapea, și-a dat jos pepenele cu un gemut și a șoptit:
— Renunț.
Tăcere.
Lidia s-a ridicat. Cu toată burta ei, părea mai puternică decât oricând.
Marius a ridicat ochii spre ea.
— Lidia… Îmi pare rău. Nu știam. N-am înțeles cât e de greu.
Ea i-a cuprins fața cu blândețe.
— E în regulă. Acum știi. Asta contează.
Un nou început
Din acea seară, totul s-a schimbat.
Marius a spălat vasele, a împăturit rufe, a montat pătuțul fără să înjure. În zilele următoare, a gătit, i-a făcut masaj Lidiei la picioare, a zugrăvit din nou camera copilului și s-a implicat cu adevărat.
Când Lidia a intrat în travaliu, Marius i-a fost alături la fiecare pas. A ținut-o de mână, a încurajat-o și a plâns de bucurie când și-a văzut fetița pentru prima dată.
Privindu-l cu fiica lor în brațe, am știut: planul meu funcționase.
Înainte să plec, Lidia m-a îmbrățișat strâns.
— Mulțumesc, mi-a șoptit. Ai salvat căsnicia noastră… și i-ai dat fiicei mele tatăl pe care-l merită.
Am zâmbit cu inima plină.
Oamenii nu sunt perfecți. Dar uneori, tot ce le trebuie e un pepene… și un semnal de alarmă.
Și dacă vreodată uită din nou… am un ananas cu numele lui pe el. 🍍
Distribuie acest articol:
