Ministerul Agriculturii pregătește un nou mecanism de intervenție pe piața alimentară, gândit să limiteze inflația și efectele ei directe asupra coșului zilnic. Inițiativa apare după un an în care România a înregistrat unele dintre cele mai accentuate scumpiri la nivelul Uniunii Europene, iar autoritățile caută instrumente prin care să protejeze consumatorii și să stabilizeze piața.
Potrivit conturului prezentat public, statul ar urma să intervină punctual atunci când ritmul creșterii prețurilor depășește un anumit barem. În acele momente, se va acționa asupra adaosurilor comerciale din întregul lanț de distribuție – de la procesatori și comercianți până la distribuitori – pentru a tempera scumpirile accelerate.
Ce prevede schema avansată de minister
Mecanismul propus ia în calcul activarea unei „plase de siguranță” în situația în care inflația depășește pragul de 5–6%. Într-un asemenea scenariu, autoritățile ar plafona adaosul comercial pe traseul complet al produsului alimentar, astfel încât marjele să nu urce necontrolat în perioade tensionate. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a indicat că ideea vizează o intervenție limitată în timp, calibrată pe perioadele cu presiuni inflaționiste ridicate, nu o regulă permanentă pentru toate ciclurile economice.
În prezent funcționează un alt regim, valabil strict pentru alimentele de bază: adaosul la procesatori și la comercianți (magazine) este plafonat la 20%, iar la distribuitori la 5%. Acest cadru are caracter temporar și este programat să expire la finalul lunii martie 2026. Noua schemă ar extinde abordarea – în logica anunțată – către toate produsele alimentare, nu doar către un set restrâns.
Operaționalizarea ar presupune, în linii mari, trei pași: definirea indicatorului declanșator (intervalul de inflație la care se activează măsura), stabilirea marjelor maxime pentru fiecare verigă din lanț și precizarea duratei de aplicare. Scopul declarat: limitarea „valurilor” de scumpiri rapide, fără a bloca funcționarea pieței sau aprovizionarea.
Contextul actual și ce se schimbă față de măsura existentă
Reglementarea aflată acum în vigoare a fost concepută ca răspuns la un episod de scumpiri generalizate, România consemnând anul trecut o dinamică a prețurilor peste media europeană. Diferența anunțată pentru noul plan este aria de cuprindere: de la un set limitat de alimente esențiale se trece la o posibilă acoperire a întregii piețe alimentare, în funcție de condițiile macroeconomice.
Pe lângă extinderea sferei de aplicare, un element-cheie este triggerul de inflație (5–6%). Un astfel de prag creează un criteriu transparent pentru inițierea intervenției, menținând totodată spațiu pentru flexibilitate – măsura s-ar activa doar când este strict necesară. În paralel, rămân de clarificat detalii tehnice precum modul de calcul al marjei pentru fiecare categorie de produs, raportările pe lanț și verificările în teren.
Protecția cumpărătorului este obiectivul central, însă proiectarea finală trebuie să țină cont și de sustenabilitatea financiară a producătorilor, procesatorilor și a rețelelor comerciale. Echilibrarea acestor interese va depinde de finețea parametrilor stabiliți – atât nivelul marjelor, cât și durata lor de aplicare.
Ce rămâne valabil acum: până la sfârșitul lunii martie 2026 continuă plafonarea pentru alimentele de bază (20% – procesatori/comercianți; 5% – distribuitori). Eventuala trecere la noua schemă, mai amplă, ar presupune decizii formale și publicarea regulilor de detaliu, pentru ca actorii din piață să-și poată ajusta din timp contractele și fluxurile.
Explicație utilă: adaosul comercial reprezintă diferența dintre prețul de achiziție și prețul de vânzare al produsului, menită să acopere costuri (logistică, salarii, chirii, pierderi) și să genereze profit. O plafonare stabilește un cap pentru această diferență, fără a modifica taxe sau materii prime; astfel, efectul se resimte în primul rând în ritmul de creștere al prețurilor finale, nu în structura costurilor de producție. În practică, o marjă maximă mai mică limitează amplitudea scumpirilor în perioade cu inflație mare, oferind previzibilitate cumpărătorilor și actorilor economici deopotrivă.
