Copilăria de neajunsuri a lui Marcel Nechita părea să-i închidă drumul spre carte: tatăl îi spusese că îi dă căruță și cal și-l trimite la muncă pe câmp. Două momente l-au adus în pragul renunțării la școală. Astăzi, însă, Marcel Nechita este magistrat, vicepreședinte al Judecătoriei Suceava, iar din propriul salariu sprijină elevi aflați în situații similare cu a lui.
Drumul de la sărăcie la sala de judecată
Născut într-o comună din județul Vaslui, Nechita a fost aproape să oprească studiile după clasa a VIII-a. Diriginta a intervenit atunci pe lângă tatăl său, iar elevul a ajuns la Liceul Silvic Câmpulung Moldovenesc. După primul an, lipsa banilor pentru internat și cantină l-a readus în impas.
Fără abonament la cantină, tânărul a trăit umilințe greu de uitat. „Mâncam după ce luau masa ceilalți elevi, adunam resturile!”—o amintire care i-a modelat pentru totdeauna raportarea la școală, demnitate și solidaritate.
„De obicei mâncam după ce luau masa ceilalți elevi, dacă mai rămânea ceva… Vă imaginați că experiențele astea s-au lipit de sufletul meu și vreau să ajut alți copii să nu mai ajungă în situația în care eram eu”.
„Salvarea” a venit de la profesorul de sport și dirigintele din acea perioadă, Viorel Totoescu, care a bătut la ușa directorului și a obținut pentru elev cazare și masă gratuite. Așa a rămas loc în bancă și pentru Marcel, iar notele bune au confirmat șansa primită.
Profesorii care i-au schimbat destinul
Prima dată, o dirigintă i-a convins familia că merită continuată școala. A doua oară, dirigintele din liceu i-a deschis accesul la internat și cantină. De la acele gesturi, magistratul păstrează și astăzi o legătură caldă cu fostul profesor, pe care îl vizitează ori de câte ori are prilejul.
Ajuns vicepreședinte al instanței din Suceava, Marcel Nechita a ales să întoarcă sprijinul primit către alți copii. Oferă bursă lunară pentru patru elevi aflați în dificultate, pentru ca în clase să nu mai rămână scaune goale din cauza sărăciei. Contribuția sa ajunge până la 2.000 de lei în fiecare lună.
Gesturile lui nu se opresc la burse: magistratul se implică și în sprijin punctual pentru elevi nevoiași, cu gândul la mesele luate cândva „după toți ceilalți”. În locul unei răzbunări pe soartă, a ales solidaritatea drept lege personală.
