Doliu în fotbalul românesc: Aurel Stoica a murit marți, la vârsta de 67 de ani. Născut la Târnăveni, județul Mureș, la 5 noiembrie 1958, fostul mijlocaș a evoluat, de-a lungul carierei, pentru mai multe echipe din țară, între care Steaua București și Universitatea Cluj.
Legătura sa cu U Cluj s-a întins pe cinci sezoane, între 1983 și 1988, perioadă în care a devenit o prezență cunoscută pentru suporterii de pe „Moina”. Vestea dispariției a fost făcută publică pe pagina oficială a clubului, unde foștii colegi și fanii au transmis mesaje de compasiune.
Mesajul transmis de U Cluj după dispariția lui Aurel Stoica
Clubul Universitatea Cluj a publicat un anunț de condoleanțe în care a subliniat perioada petrecută de Aurel Stoica în tricoul alb-negru și a transmis gânduri familiei îndoliate.
„Odihnește-te în pace, Aurel Stoica! Clubul nostru își ia rămas bun de la Aurel Stoica, fost jucător al Universității Cluj timp de cinci sezoane, între 1983 și 1988. Transmitem sincere condoleanțe familiei îndoliate și tuturor celor apropiați”.
Mesajul clubului a reamintit atașamentul pe care mijlocașul l-a avut față de culorile U, dar și locul pe care îl ocupă în memoria suporterilor care l-au urmărit din tribune în anii ’80.
Episodul scurt la Steaua și conflictul cu Tudorel Stoica
Înainte de perioada de la Cluj, Aurel Stoica a bifat un episod de doar șase luni la Steaua București. Fotbalistul a povestit că mutarea nu a fost una dorită și că presiunea obligațiilor militare a cântărit decisiv în acel moment al carierei.
„Eu nici nu voiam să merg la Steaua. Știam ce înseamnă acolo. Am fugit de două ori, dar au venit după mine. Până la urmă, au trimis doi generali, trebuia să fac armata. Mi-au spus: ”Ori vii la Steaua, ori faci armata la Sighet, unde nu se vede pușca de zăpadă”.”
„N-am avut ce face, mi-am luat sacoșa și am mers la București, în vara lui 1981. După conflict, am jucat la tineret și am mers la Ion Alexandrescu, explicând că nu vreau să stau pe bancă. Înainte să plec, semnasem cu U Cluj, unde voiam să ajung. Din 1982 până în 1997, am jucat acolo, 161 de meciuri, cu goluri și pase decisive”.
Despre ruptura produsă la echipa militară, mijlocașul a rememorat un episod tensionat cu căpitanul de atunci, Tudorel Stoica, petrecut la un meci jucat la Târgu Mureș. Situația l-a scos treptat din formula de start, deși se afla într-o generație valoroasă a roș-albaștrilor.
„Am stat doar șase luni. Am avut un conflict cu Tudorel Stoica. Am jucat la Târgu Mureș cu Steaua și am pierdut mingea de câteva ori. M-a înjurat de familie, i-am răspuns la fel, iar de acolo relația s-a rupt. Aveam 22-23 de ani. Totuși, eram titular, într-o echipă bună: Tudorel Stoica, Florin Marin, Sameș, Anghelini, Iordache etc. Asta era în 1981. Am jucat doar până prin etapa a șaptea sau a opta, apoi am rămas rezervă. Steaua formase o echipă puternică, dar turul l-am terminat pe locul 11, lucru rar pentru club”.
Contextul acelor ani la Steaua a inclus și parcursul istoric din Cupa Campionilor Europeni: la Sevilla, pe 7 mai, banderola a revenit lui Ștefan Iovan, întrucât Tudorel Stoica era suspendat după cartonașul galben primit în returul cu Anderlecht de la București, semifinală câștigată de roș-albaștri cu 3-0.
Aurel Stoica rămâne în amintirea microbiștilor prin devotamentul arătat tricoului Universității Cluj și prin povestea unei cariere trăite intens, reflectată atât în mesajul oficial al clubului, cât și în propriile sale mărturisiri din ultimele luni.
