O modificare propusă a Codului civil aduce în discuție dreptul persoanei divorțate de a-și păstra numele purtat în timpul căsătoriei, fără a mai depinde de voința fostului soț sau a fostei soții. Inițiativa este semnată de parlamentari din mai multe partide și urmărește să așeze în centrul regulilor privind numele ideea de identitate personală, nu de control al celuilalt partener.
Proiectul a trecut de Senat și urmează să fie discutat în Camera Deputaților, care are rolul decizional. Până la finalizarea procedurii parlamentare și publicarea în Monitorul Oficial, regulile actuale rămân în vigoare, însă direcția propusă e clară: alegerea numelui după desfacerea căsătoriei devine o opțiune proprie, nu o concesie.
Păstrarea numelui de căsătorie după divorț, fără acordul fostului partenerÎn forma susținută de inițiatori, după pronunțarea divorțului, oricare dintre foștii soți ar putea continua să folosească numele dobândit la căsătorie fără a solicita acordul celuilalt. Măsura este gândită pentru a elimina situațiile tensionate în care refuzul unuia bloca păstrarea numelui cu care persoana este cunoscută social sau profesional.
Schimbarea ar avea efecte practice ușor de înțeles: persoane care și-au construit o carieră, o semnătură profesională sau o prezență publică sub numele din timpul căsătoriei ar putea evita costuri materiale și emoționale legate de modificarea actelor și a tuturor înregistrărilor. Nu se impune nimănui să păstreze numele; proiectul doar înlătură condiția acordului celuilalt, lăsând decizia exclusiv la latitudinea persoanei vizate.
„Identitatea nu se rescrie”Acest principiu stă la baza justificării publice a demersului: numele folosit ani întregi devine parte a felului în care o persoană este recunoscută în comunitate. A bloca păstrarea lui printr-un refuz ar echivala, în viziunea susținătorilor, cu o atingere adusă identității sociale. Proiectul nu modifică prenumele și nu schimbă retroactiv actele; el doar stabilește cine decide ce nume poartă după divorț.
În plan cotidian, regulile mai clare ar reduce și presiunea asupra instanțelor. În locul litigiilor consumate pe tema numelui, persoana interesată ar face o cerere administrativă pentru a continua să folosească numele din căsătorie, fără a aștepta poziția fostului partener. Această abordare scoate din ecuație conflictele de principiu și accelerează procedurile ulterioare divorțului.
Parcurs legislativ: adoptat în Senat, decizia la Camera DeputațilorInițiativa a fost depusă de parlamentari din PNL, USR, PSD și grupul minorităților, semn că subiectul a strâns sprijin dincolo de liniile politice. Textul a fost adoptat de Senat, iar pasul următor este dezbaterea și votul în Camera Deputaților, cu rol decizional. Doar după adoptarea finală, promulgare și publicare va produce efecte pentru toți cei care se află în proceduri de divorț sau le vor începe în viitor.
Până atunci, cei interesați trebuie să știe că documentele se eliberează potrivit regulilor actuale, iar eventualele demersuri pentru păstrarea numelui se fac conform procedurilor în vigoare. Măsura propusă nu afectează opțiunile privind numele alese la momentul căsătoriei și nici nu introduce obligații noi; ea redefinește, în esență, dreptul individual de a continua cu numele care reflectă cel mai bine identitatea personală.
În funcție de forma finală a textului care va ieși din Camera Deputaților, autoritățile vor adapta formularele și ghidajele administrative, pentru ca opțiunea de păstrare a numelui după divorț să poată fi exercitată simplu, explicit și fără ambiguități.
