Cătălin, un român de 30 de ani, s-a stins în Italia după o luptă grea cu o boală nemiloasă. Tânărul își întemeiase recent o familie: era soț și tată al unei fetițe de doar opt luni, iar căsnicia o începutese cu puțin timp înainte de Crăciun.
Stabilit împreună cu cei dragi în provincia Treviso, în regiunea Veneto, Cătălin își împărțise ultimele luni între tratamente și timpul petrecut acasă, acolo unde îl așteptau soția și copilul. Prietenii îl descriu ca pe un om cald și atent la nevoile celorlalți, calități care i-au definit felul de a fi și în cele mai dificile momente.
Pe măsură ce boala a avansat, prioritățile familiei s-au schimbat: consultații, internări, drumuri la spital și, de fiecare dată, speranța că terapiile vor aduce o veste mai bună. Între curele medicale și zilele de respiro, tânărul soț încerca să rămână aproape de cei doi oameni ai săi, pentru care își făcuse planuri mari.
Lupta cu boala
La finalul verii trecute, Cătălin a primit un diagnostic crunt: leucemie. Au urmat luni în care viața de familie s-a suprapus peste regimul strict al tratamentelor. El și-a dorit să continue tot ce începuse — o familie, un cămin, proiecte împărtășite — în pofida șocului inițial și a efortului fizic pe care îl cerea boala.
Vestea morții sale i-a lovit pe apropiați, iar pentru soție a fost un moment imposibil de cuprins în cuvinte. Cei care l-au cunoscut au rememorat gesturile mărunte prin care Cătălin obișnuia să ajute, felul în care răspundea rapid când cineva avea nevoie de sprijin și zâmbetul cu care își întâmpina prietenii.
În cercul lor, amintirile au început să circule din nou: o mână de ajutor la timp, o vorbă bună, o prezență discretă și constantă. Toate acestea au rămas, spun ei, dovada unui caracter luminos, care a continuat să dăruiască chiar și în clipele grele.
Mesajul soției
„Era o persoană luminoasă, mereu disponibilă. Dacă cineva avea nevoie de el, alerga să dea o mână de ajutor. În aceste ore, mulți mi-au spus că nu îl vor uita, pentru că ceea ce a lăsat este de neșters. Nu am cuvinte să descriu ce s-a întâmplat. Îmi lipsește”.
Mărturia Costinelei concentrează ceea ce prietenii și rudele repetă în aceste zile: imaginea unui om bun, care a știut să fie aproape de ceilalți. Cuvintele ei se adaugă numeroaselor mesaje de susținere primite de familie, semn că impactul lui Cătălin asupra comunității a fost real și profund.
Cătălin lasă în urmă o familie tânără: soția sa, Costinela, și fetița lor de opt luni. În provincia Treviso, cei apropiați își amintesc de el prin aceste povești și prin recunoștința pentru timpul petrecut împreună.
