Ana a înghițit în sec.
„Da, domnule Dumitrescu.”
„Victor”, a corectat el din nou, privindu-o atent. „Și din ce motiv?”
„Pentru că am întârziat. Pentru că am stat la spital.”
Victor a lăsat un dosar jos și a oftat adânc.
„Știți ce mi s-a spus când am întrebat de dumneavoastră?”
Ana a clătinat din cap.
„Că sunteți ‘o problemă’. Că aveți mereu urgențe. Că nu sunteți suficient de dedicată.”
Ana a simțit cum i se umezesc ochii, dar și-a ținut spatele drept.
„Sunt dedicată. Doar că sunt și mamă.”
Victor a zâmbit ușor.
„Exact asta am vrut să aud.”
A apăsat un buton de pe birou.
În câteva secunde, în încăpere a intrat Radu Mureșan. Când l-a văzut pe Victor, a încremenit.
„Domnule director, nu știam că—”
„Știți de ce sunt aici în ghips?” l-a întrerupt Victor calm.
Radu a bâiguit ceva neclar.
„Pentru că această ‘problemă’ din departamentul dumneavoastră a ales să oprească și să ajute un om rănit.”
Liniște.
„Mi-ați spus că a lipsit fără motiv serios.”
Radu s-a făcut roșu la față.
„Eu… regulamentul…”
„Regulamentul”, a spus Victor apăsat, „nu înlocuiește bunul-simț.”
Apoi s-a întors spre Ana.
„Cât câștigați pe lună?”
Ea a spus suma, aproape șoptit.
Victor a dat din cap.
„De astăzi, dacă acceptați, veți lucra direct în biroul meu, ca asistent executiv. Salariul va fi dublu. Plus bonusuri de performanță. Și program flexibil.”
Ana a simțit că nu mai aude bine.
„Eu… nu știu ce să spun.”
„Spuneți da doar dacă vreți. Dar eu nu-mi permit să pierd oameni care aleg să facă ce e corect, chiar și atunci când îi costă.”
Radu privea scena ca și cum i-ar fi fugit pământul de sub picioare.
„Cât despre conducerea departamentului”, a continuat Victor, „vom face o analiză serioasă.”
Era clar ce înseamnă asta.
Ana a inspirat adânc.
„Accept.”
Pentru prima dată în ultimele 24 de ore, a simțit că poate respira.
În aceeași seară, când i-a spus lui Vlad, băiatul a sărit în sus de bucurie.
„Ți-am zis eu! Ajutatul oamenilor e mai important!”
Ana l-a strâns la piept.
Nu era doar despre salariu.
Era despre demnitate.
Despre faptul că, uneori, când alegi să fii om înainte de toate, viața găsește o cale să te răsplătească.
Iar în dimineața aceea rece, pe o stradă obișnuită din București, o mamă singură nu pierduse un job.
Își câștigase viitorul.
