Cristi Borcea deține patru apartamente în Dubai, unele cu piscină la etajul 62, cumpărate în urmă cu trei ani, pentru aproximativ șase milioane de euro. Omul de afaceri spune că azi nu le poate vinde la un preț avantajos, iar randamentele din chirii sunt sub așteptări, într-un context în care, după izbucnirea războiului și pe fondul tensiunilor menționate în zonă, apetitul pentru imobile de lux pare mai rezervat.
Investiția și așteptările: patru apartamente, piscină la etajul 62
În ultimul deceniu, Dubai a atras capital la scară globală, inclusiv de la investitori români convinși că piața oferă creștere pe termen lung. Și Borcea a ales să-și diversifice portofoliul dincolo de energie, mizând pe apartamente premium în clădiri noi, cu facilități exclusiviste – inclusiv piscine spectaculoase la înălțime – achiziții făcute, potrivit propriilor relatări, la îndemnul unui antreprenor român stabilit acolo, Mircea Brânzei.
„Am luat 4 apartamente. Am investit 6 milioane (n.r. de euro) în Dubai. Acum trei ani. Printr-un antreprenor român, Brânzei. Ne-a zis «Domne, se dublează, se…»”
La momentul cumpărării, așteptările vizau avansuri de preț de 30–40% și un flux de numerar sănătos din închiriere. Proiectele alese se aflau în zone căutate, în blocuri recent ridicate, iar perspectiva părea fermă într-o piață alimentată de proiecte noi și de o imagine de oraș-vedetă în Orientul Mijlociu.
Randamente sub așteptări și piață sub presiune
Realitatea s-a dovedit însă mai dificilă. Segmentul de lux a trecut prin perioade de supraofertă, ceea ce a pus presiune pe prețuri, pe gradul de ocupare și pe chirii. Estimările inițiale privind randamente de 10–15% nu s-au materializat, iar, după calcule proprii, Borcea spune că marja netă ar coborî în jurul a 2%. „Dubai nu-i chiar așa… că te îmbogățești”, explică el, subliniind diferența dintre promisiuni și rezultate.
„Cât e în chirii? «În chirii o să fie 10–15%…» 2% îți rămân. Deci e mai prost decât în București. Dubai nu-i chiar așa, cum zice toată lumea, că te îmbogățești acolo dacă investești. Așa zic toți: «Domne’, ia în Dubai, că e senzațional». Nu mai e, a fost. Nu mai e ce a fost. Asta e vrăjeală. Te ia că dai o rată, că dai după, că nu știu ce, că nu știu cum. Și când vrei să le dai (n.r. să vinzi apartamente), nu mai iei nici banii pe care i-ai dat…”
Pe lângă presiunea pe randamente, revânzarea nu ar aduce, în acest moment, un preț care să recupereze integral investiția inițială. Antreprenorul spune că a încercat să-și securizeze cel puțin capitalul pus în joc, însă piața nu i-ar permite acest lucru în prezent.
„Eu nu mai iau banii. I-am zis: «Băi, Mircea, vreau banii pe care i-am dat acum 3 ani». «Păi, domne, că stai, că o să câștigi». Băi, am pus vrăjeala la el”
Contextul mai larg s-a complicat și el. Odată cu relatările despre atacuri armate și neliniște în zonă, unii investitori și chiriași devin mai prudenți, ceea ce poate accelera listările la vânzare și poate împinge prețurile în jos. Într-un asemenea climat, expresii precum „nu mai e ce a fost” capătă greutate pentru proprietarii din segmentul high-end.
Concret, pentru Borcea, ecuația arată astfel: proprietăți premium, cumpărate într-un moment de optimism, dar confruntate astăzi cu un mix de ofertă abundentă, așteptări ajustate la chirii și o piață mai volatilă. În aceste condiții, o parte dintre proprietari reevaluează între păstrare, închiriere pe termen mai lung sau vânzare atunci când apare o ocazie considerată corectă.
