Prim-ministrul Ilie Bolojan avertizează că, în actualele programe de sprijin pentru angajare, există suspiciuni privind utilizarea abuzivă a fondurilor publice. Potrivit acestuia, unele firme ar fi beneficiat în mod repetat de subvenții, fără ca persoanele angajate prin aceste scheme să fie integrate în mod real și durabil pe piața muncii. Mesajul transmis de premier pune accent pe folosirea responsabilă a banilor publici și pe direcționarea lor către rezultate economice concrete.
„Banii publici trebuie folosiți responsabil”
Ce presupune programul de sprijin pentru angajare
Schema de ajutor acordă angajatorilor o subvenție lunară de 2.250 de lei, timp de 12 luni, pentru încadrarea în muncă a persoanelor care întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Din această categorie fac parte șomerii înregistrați de cel puțin șase luni, persoanele trecute de 45 de ani și părinții care își cresc singuri copiii. În schimbul acestui sprijin, angajatorul are obligația să păstreze raportul de muncă pentru o perioadă de minimum 18 luni.
Scopul declarat al programului este stimularea ocupării forței de muncă în domeniile și zonele unde există nevoie mare de personal, dar și sprijinirea reintegrării profesionale a celor mai vulnerabile categorii. În mod ideal, acest ajutor financiar ar trebui să susțină angajări stabile și reale, nu doar să acopere temporar o parte din costurile salariale.
Unde apar problemele semnalate
Potrivit lui Ilie Bolojan, în anul 2025 au fost subvenționate peste 13.200 de persoane. Dintre acestea, mai mult de jumătate, adică 6.816, au fost angajate în firme de pază, cu o concentrare clară în București și împrejurimi, dar și în județele Gorj și Galați. Premierul atrage atenția că această direcționare a sprijinului către un segment restrâns de activitate a redus impactul programului în domeniile productive considerate esențiale.
„Nu s-au creat locuri de muncă reale în sectoarele prioritare, precum construcții sau industrie”.
Semnalul de alarmă vizează situația în care locurile de muncă subvenționate ajung să fie concentrate într-o singură nișă economică, în timp ce domenii-cheie rămân în continuare fără sprijin suficient. În această logică, în loc să ajute la consolidarea angajărilor în producție sau în construcții, subvenția riscă să întrețină o simplă rotație a personalului, făcută doar pentru accesarea fondurilor, fără un efect real de integrare profesională pe termen lung.
În spatele acestor critici se află ideea că politicile active de ocupare trebuie regândite astfel încât banii publici să se transforme în competențe reale, productivitate și locuri de muncă stabile. În lipsa unei distribuții mai echilibrate, există riscul ca efectele sociale urmărite să fie diminuate, iar resursele bugetare să nu își atingă adevăratul scop.
Deocamdată, cadrul legal rămâne neschimbat: subvenția este acordată pe o perioadă de 12 luni, iar angajatorii care beneficiază de acest sprijin trebuie să mențină contractele de muncă pentru cel puțin 18 luni, indiferent de domeniul în care activează.
