Dosarul privind minorul de 13 ani a intrat în atenția DGASPC Timiș la 21 ianuarie 2026, ca urmare a unei sesizări transmise de poliție. De atunci, echipele de specialiști au asistat audierile tuturor copiilor implicați și au documentat, cu prudență, discuțiile despre posibile distribuiri de substanțe interzise între adolescenți. Instituția insistă că intervenția se desfășoară etapizat, cu accent pe protecția copilului și pe diminuarea riscurilor la nivel comunitar.
Oficial, comisia de la nivelul județului a dispus o măsură de protecție specială: supraveghere specializată în cadrul familiei. Pentru că băiatul are 13 ani și nu poate fi tras la răspundere penală, această soluție este aplicată temporar și urmează a fi reanalizată după finalizarea evaluărilor. Reprezentanții DGASPC Timiș arată că familia cooperează, iar legătura cu minorul este menținută constant.
„Doresc să precizez că, în toată această perioadă, familia respectivului minor a colaborat cu noi și am păstrat permanent legătura, atât cu familia, cât și cu copilul, urmând ca, în funcție de rezultatele evaluărilor care vor avea loc, acest copil să fie inclus în diferite tipuri de programe, inclusiv consiliere psihologică, psihoterapie, consiliere familială sau reabilitare medicală”
Planul de intervenție prevede întâi o evaluare psihologică pentru conturarea unui tablou inițial, urmată – acolo unde apar indicii clinice – de investigații medicale. În funcție de acest parcurs, copilul poate fi integrat în servicii de consiliere psihologică, psihoterapie, sprijin pentru familia extinsă și, dacă va fi cazul, reabilitare medicală.
„În situația aceasta este important să facem o evaluare complexă, atât medicală cât și psihologică. Există diferențe între acestea. Prima dată se trece la o evaluare psihologică, unde putem să vedem un tablou, anumiți indici, și ulterior intră într-o evaluare medicală. Aceste demersuri durează un timp și sunt deosebit de importante pentru a putea stabili ce fel de măsuri, ce fel de programe, ce felul de intervenții pot fi luate în funcție de specificitatea cazului”
Ce prevede măsura dispusă acum
Măsura de supraveghere specializată în familie presupune monitorizare periodică, întâlniri cu profesioniștii, colaborare cu școala și, la nevoie, trimitere către servicii de sănătate mintală. În paralel, DGASPC Timiș colectează date din medii diferite – familie, școală, comunitate – pentru a calibra intervenția. Sunt avute în vedere atât siguranța copilului, cât și climatul din jurul său, astfel încât factorii de risc să fie identificați și reduși.
Pe durata acestor pași, specialiștii lucrează cu părinții pentru a consolida rutinele și limitele sănătoase acasă, iar cu minorul pentru dezvoltarea de abilități emoționale și sociale. Obiectivul imediat este reducerea tensiunilor și stabilizarea comportamentală, urmând ca intervențiile de durată – psihoterapia sau programele educaționale – să fie decise după ce echipa finalizează evaluarea.
Posibila instituționalizare într-un centru rezidențial
Autoritățile iau în calcul toate opțiunile pentru perioada următoare. Dacă analiza va indica faptul că mediul familial sau comunitar nu poate asigura protecție și continuitate a intervenției, soluția ar putea include instituționalizarea într-un centru rezidențial. O asemenea decizie ar avea la bază exclusiv interesul superior al copilului și ar fi însoțită de obiective clare, termene și monitorizare strictă.
„De asemenea, cu privire la intervenții, aș putea să fac o diferență între consiliere, psihoterapie, intervenții medicale. Consilierea este un aspect primar pe care putem să-l facem (…) iar psihoterapia este un proces de lungă durată, unde avem nevoie de mult mai multe detalii pentru a putea demara un astfel de proces”
În practică, consilierea vizează sprijinul rapid al copilului și familiei pentru gestionarea situațiilor imediate, pe când psihoterapia este un demers susținut, cu sesiuni programate și obiective urmărite în timp. Intervențiile medicale se activează atunci când apar semne clinice ce reclamă evaluare și tratament de specialitate.
DGASPC Timiș menține dialogul cu toți factorii implicați și monitorizează atent evoluția, astfel încât măsurile luate în prezent să poată fi ajustate pe măsura noilor informații. În acest interval, copilul rămâne în atenția echipei multidisciplinare, iar instituția evaluează constant ce tip de sprijin – familial, ambulatoriu sau rezidențial – servește cel mai bine nevoilor sale.
