Două minore, Rebeca și Melisa, au fost date dispărute și căutate fără răgaz de autorități, familie și voluntari. Potrivit informațiilor disponibile, cazul s-a încheiat cu un deznodământ favorabil, însă detaliile rămân încă în atenția anchetatorilor, inclusiv declarațiile mamei uneia dintre fete, considerate de unii ca fiind controversate.
Articolul a fost publicat la 20:00, 31 martie 2026 și actualizat la 06:42, 1 aprilie 2026, interval în care au fost sintetizate mărturii și date de la fața locului, fără a fi comunicate oficial toate concluziile anchetei.
Cronologia dispariției și a căutărilor
În urma sesizării, polițiștii, jandarmii, membrii familiei și numeroși voluntari au organizat căutări timp de aproximativ 24 de ore. Eforturile s-au concentrat în zonele din apropierea localității, pe trasee forestiere și teren deschis.
După o zi și o noapte de verificări, un pădurar le-a găsit la circa patru kilometri de casă, la marginea unei păduri. Cele două erau murdare și vizibil sperate, așa cum descriu cei care au intervenit în primă instanță. Ulterior, minorele au fost preluate și transportate către unitatea medicală pentru evaluare.
Pe parcursul intervenției, echipele au menținut perimetrul și au documentat elementele care pot ajuta la reconstituirea traseului parcurs de fete. De asemenea, au fost colectate relatări de la localnici și persoane implicate în căutări, pentru a stabili cât mai clar momentele-cheie.
Ce au constatat medicii și psihologii
Odată ajunse la spital, au fost evaluate clinic și psihologic. Echipa medicală a subliniat starea fragilă în care se aflau minorele la momentul preluării.
„Erau extrem de murdare, ude, cu hipotermie și deshidratate. Au fost preluate de serviciul nostru de Pediatrie și au fost îngrijite pe secție.”
Din punct de vedere emoțional, specialiștii au descris un tablou asociat unui eveniment traumatic acut, cu manifestări anxioase pronunțate și o nevoie clară de suport psihologic.
„S-a constatat prezența unei stări accentuate de șoc psihologic, anxietate marcantă, distres emoțional, precum și manifestări de insecuritate, teamă intensă și dificultăți de reglare emoțională.”
În astfel de situații, protocolul prevede supraveghere medicală, rehidratare și încălzire treptată pentru gestionarea hipotermiei, urmate de consiliere psihologică adecvată vârstei și nevoilor copiilor, cu implicarea familiei.
În paralel, autoritățile au inițiat procedurile pentru a documenta condițiile în care s-a produs rătăcirea și pentru a înțelege factorii de risc, astfel încât să fie aplicate ulterior măsuri preventive în comunitate.
Mărturisiri controversate ale mamei. Mama uneia dintre fete a relatat că, în anumite momente, cineva le-ar fi „dezorientat” pe copile. Declarația care a stârnit cele mai multe întrebări a fost:
„Le-a legat la ochi.”
Afirmațiile sunt tratate cu prudență și urmează a fi verificate în cadrul cercetărilor, pentru a stabili cu exactitate dacă este vorba despre o interpretare sub impactul emoțiilor sau despre un detaliu factual care poate schimba perspectiva asupra cazului. Până la clarificări, informațiile rămân preliminare.
La nivel local, mobilizarea a fost amplă: zeci de persoane au scotocit cărările de la marginea pădurii, au parcurs liziere și au verificat zone greu accesibile. Coordonarea dintre forțele de ordine și voluntari a fost esențială pentru acoperirea rapidă a perimetrului.
Revenirea fetelor în grija familiei a fost posibilă după evaluările medicale inițiale. În perioada următoare, accentul va cădea pe monitorizarea stării de sănătate și pe suportul psihologic continuu, astfel încât impactul emoțional să fie diminuat progresiv.
Deși finalul este fericit, întrebările rămase – inclusiv cele privind afirmațiile mamei – urmează să primească răspuns în baza datelor strânse de anchetatori. Comunitatea, la rândul ei, discută deja despre cum pot fi îmbunătățite mecanismele de alertare și sprijin în cazuri similare, de la implicarea rapidă a voluntarilor până la verificarea traseelor frecvent parcurse de copii.
