Mircea și Neli Lucescu s-au căsătorit în 1967, într-o perioadă în care fotbalul românesc începea să-și facă loc pe scena europeană. Ea avea 23 de ani, el 22. Din această căsnicie s-a născut Răzvan Lucescu, antrenor cunoscut, iar familia s-a mărit, în timp, cu doi nepoți: Matei și Maria‑Luiza.
Neli Lucescu vorbește cu mândrie despre tânăra generație, accentuând că în familia lor ambiția și dorința de a învăța au fost mereu repere. În cuvintele ei se simte firescul unei educații așezate pe exemplu personal, nu pe constrângere.
„Noi avem un singur băiat, pe Răzvan, și el are doi copii, un băiat și o fată. Am trei strănepoți de la nepoată și doi de la nepot. Încă nu putem ști cu cine seamănă ei, dar nepoții, da. Sunt foarte ambițioși, e spiritul cu care au crescut în familie. Nu că le-a fost impusă atitudinea asta, ei singuri au vrut să fie – ca toți copiii, de fapt, toți vor să semene cu părinții, la început. Știi cum? Își propun idealuri. Nepotul meu este așa, nepoata are, cum să spun?, alte înclinații. Îi place să scrie, să învețe, să învețe, să învețe, să citească, să umble prin lume, să afle. Nu să cerceteze, soțul ei cercetează. Sunt puțin diferiți ei, suntem mulțumiți de amândoi și admir chestia asta la ei – vor să semene cu familia”
O familie unită și generații care își duc drumul mai departe
Matei, fiul lui Răzvan Lucescu, a ales să revină în România după studiile din Olanda pentru a-și clădi aici viața și proiectele. Revenirea a însemnat și un pas către antreprenoriat, cu inițiative în care a pus energie și disciplină învățate acasă. Printre proiectele sale se numără brandul Bere Grivița, dar și implicarea în mediul de afaceri local, unde vorbește deschis despre rigoare, încredere și muncă pe termen lung.
„Eu am studiat în Olanda, împreună cu soția mea, ne-am întors știind că vrem să ne facem o viață aici, n-am avut niciodată ideea să rămânem în străinătate să lucrăm, fiindcă aici este familia noastră, România e casa noastră”
Sora sa, Maria‑Luiza (Marilu), a vorbit despre legătura strânsă dintre bunici și strănepoți, despre întâlniri încărcate de joacă și bucurie. Descrierea ei pune în lumină firescul unor relații calde, în care timpul petrecut împreună contează la fel de mult ca performanțele.
„Relația este foarte frumoasă. Copiii se bucură enorm de fiecare dată când îl văd. Este o plăcere pentru toți, inclusiv pentru el, toată această joacă”
Fotbalul românesc, în doliu
În plan public, numele Mircea Lucescu a însemnat decenii de performanță pe bancă și pe marginea terenului. Potrivit anunțului oficial al medicilor, el a încetat din viață la 80 de ani, marți, 7 aprilie 2026, în jurul orei 20:30, după probleme grave de sănătate agravate în ultimele luni. Fostul selecționer era internat la Spitalul Universitar din București, unde echipele medicale au depus eforturi pentru a-i stabiliza starea.
Dispariția lui a adus un val de reacții dinspre generațiile pe care le-a format, dar și din partea unei comunități întregi care i-a urmărit cariera. Dincolo de trofee, rămân poveștile spuse în familie, fotografiile de la antrenamente și meciuri, dar și expresia de pe chipul celor mici când își vedeau bunicul.
„Il Luce”, așa cum a fost alintat de-a lungul anilor, a lăsat în urmă nu doar rezultate, ci și un mod de a citi jocul, de a lucra cu oamenii și de a pune în centru disciplina, respectul și încrederea. În familie, aceleași valori se văd în pașii urmașilor: antreprenoriat la Matei, pasiune pentru scris și călătorii la Maria‑Luiza, semnele unei moșteniri care se transmite firesc.
Întâlnirile dintre bunic și strănepoți, planurile de afaceri deseneate pe o foaie de hârtie, cărțile împărtășite și drumurile prin lume rămân repere pentru cei din jur, detalii prin care se poate înțelege mai bine ce înseamnă o familie strânsă și cum se clădește, în timp, un nume.
