Războiul din Iran a dus la o creștere masivă a prețurilor la energie pe piețele internaționale, o creștere care, deși este încă departe de valorile maxime atinse în 2022, s-a resimțit imediat și în România, acolo unde prețurile carburanților la pompă au trecut de 10 lei pe litru. Vorbim de o creștere de 30% în doar câteva săptămâni. Presiunea socială ca autoritățile să intervină a devenit uriașă, însă Guvernul nu are în acest moment un spațiu de manevră pentru a face acest lucru. A cui este vina pentru acest lucru?
România, vulnerabilă în fața crizelor
Premierul Ilie Bolojan a declarat că săptămâna viitoare va lua în calcul o reducere a accizelor al carburanți pentru a diminua șocul scumpirilor din ultima lună. Acesta subliniat că este vorba de o măsură prin care statul să întoarcă la cetățeni ce a încasat suplimentar din creșterea prețurilor. Altfel spus, premierul caută o măsură neutră din punct de vedere al bugetului, adică una care să afecteze veniturile statului în condițiile în care obiectivul principal al Executivului rămâne încadrarea în ținta de defi
it de 6,2% din PIB. Altfel spus, statul nu are bani pentru a ajuta populația în această criză, ce poate face cel mult este să nu profite de pe urma crizei.
În ciuda apelurilor venite din partea populației, îngrijorată de creșterea prețurilor, economiștii au susținut că România nu trebuie să se abată de la obiectivul de reducere a deficitului. Adică, cel puțin pe moment, riscul principal pentru economia rămâne deficitul excesiv și nu creșterea prețurilor la carburanți. Acestea au fost mesajele transmise de consilierii și guvernatorii BNR care au ieșit public pe marginea subiectului.
Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, sublinia zilele acestea că România se confruntă cu un tablou fiscal fără precedent în istoria recentă: singura țară EU cu o datorie publică de 60% și un rating de BBB-, ultimul nivel înainte de categoria junk, concomitent cu un deficit bugetar ridicat, un deficit de cont curent semnificativ și un cost al dobânzilor de aproximativ 3% din PIB. Așa cum economiștii au declarat pentru FANATIK, România se află în situația unei familii îndatorate, care se împrumută de la an la an și care nu mai poate risca noi împrumuturi în fața acestei crize noi, pentru că poate rămâne și fără casă.
Guvernul, lăsat fără arme în fața crizelor
În limbaj tehnic, România nu are „spațiu fiscal” – adică nu are nici măcar un deficit rezonabil de 1-2% care să-i permită o intervenție mult mai determinată în această criză. Așa cum subliniază și Ionuț Dumitru, consilier onorific al premierului Ilie Bolojan, Guvernele anterioare au lăsat țara îngropată în datorii și fără capacitatea de a interveni în situația unei noi crize. Mai mult, economistul subliniază că războiul din Iran este a cincea sau a șasea criză majoră din ultimii ani și că România nu trebuia lăsată în situația vulnerabilă în care se găsește astăzi.
Problema majoră este că deficitele majore din ultimii ani ne vulnerabilizează și ne dezarmează complet în fața unor șocuri de tipul acesta. Ceea ce economiștii numesc spațiu fiscal, adică să ai un deficit rezonabil ca atunci când se produce un șoc, pandemie, recesiune, criză energetică, să ai capacitatea de intervenție, adică să poți să crești deficitele atunci. România nu are banii aceștia.
Trebuie să avem o capacitate de intervenție, pe care noi am pierdut-o. Când am intrat în pandemie, în anul 2020, la fel a fost. De ce statul român are măsuri de sprijin mai mici decât alte state. Pentru că au deficite mai mici. În 2019 România a avut un deficit de 4,9%, cel mai mare din Europa. Unde să te duci mai sus?
Trebuie să înțelegem că trebuie să ai politici fiscal bugetare mai raționale tocmai pentru a fi pregătit în astfel de situații. Atunci când te lovește ceva, și vedem că probitatea unui șoc nu mai este chiar mică, am avut pandemie, război în Ucraina, în Iran, criza prețurilor la energie, acum la combustibil, sunt cinci-șase șocuri puternice doar în ultimii ani”, a declarat, pentru FANATIK, economistul Ionuț Dumitru.
Ce Guvern a lăsat cel mai mare deficit în urmă
În ultimii zece ani România a avut nu mai puțin de 9 premieri, fără a-i lua în calcul pe cei care au ocupat acest fotoliu doar temporar (Fifor, Ciucă sau Predoiu). Practic, în ultimul deceniu, fiecare premier a stat în funcție, în mediu, puțin peste un an. Din start vorbim de premisele unei instabilități fiscale.
Primul premier din ultimul deceniu a fost Dacian Cioloș (noiembrie 2015 – ianuarie 2017). A fost o perioadă în care România își revenea după efectele (bugetare) ale crizei economice din 2008, când țara noastră a făcut împrumuturi uriașe și a fost nevoită să accepte tăieri masive de salarii în sectorul bugetar. În anul 2016, Guvernul Cioloș adopta un buget cu un deficit estimat la 2,8% și reușea să încheie anul cu 2,41%. Practic, Guvernul a fost mai prudent decât și-a propus inițial.
Anul 2016 deschidea perioada guvernării PSD-Dragnea. Bugetul pe anul 2017 (premier Sorin Grindeanu 4 ianuarie 2017 – 29 iunie 2017) avea să fie construit pe un deficit de 2,96%, iar execuția bugetară de la finalul anului avea să arate un deficit de 2,88% (premier Mihai Tudose). Avem un al doilea an consecutiv în care România se încadra în ținta de deficit de 3% stabilită la nivel european.
Lucrurile aveau să se mențină în aceeași logică și în anul 2018 (Tudose avea să plece din fruntea Guvernului în ianuarie 2018, fiind înlocuit de Viorica Dăncilă). Cu o țintă inițială de 2,97%, Guvernul avea să declare un deficit de 2,88% la finalul lui 2018, însă asta doar după tăieri masive de la investiții pentru ca România să se încadreze sub pragul de 3%. Retrospectiv, aceasta avea să fie totuși perioada de stabilitate, chiar dacă în această perioadă erau plantate și semințele dezechilibrelor ulterioare.
Mai exact este vorba de majorările salariale din sectorul bugetar, majorări făcute fără a ține cont de impactul bugetar. La Palatul Cotroceni Viorica Dăncilă avea să-i lase locul lui Ludovic Orban (noiembrie 2019) iar execuția bugetară de la finalul anului avea să scoată la iveală un deficit uriaș: 4,6%. Ținta inițială fusese de doar 2,76%, însă cheltuielile de personal crescuseră cu aproape 20% față de anul anterior. (Procentul se apropia de 10% din PIB în condițiile în care ele trebuiau limitate la 8%).
Pandemia și explozia deficitului bugetar în România
Practic, la începutul anului 2020, Guvernele PSD au lăsat România în procedura de deficit excesiv chiar înainte de pandemie (primele cazuri în China apăreau în noiembrie 2019, iar în România era oficial declarată starea de urgență în luna martie 2020). În anul 2020 pandemia a lovit puternic economia și statul s-a împrumutat masiv, rezultând un deficit uriaș de 9,79%. (Ținta inițială a fost de 3,6%).
Anul 2020 a adus și schimbarea premierului (22 decembrie 2020), la Palatul Victoria venind acum Florin Cîțu. Bugetul construit pentru 2021 lua în calcul un deficit de 7,16%, iar la finalul anului încheia cu un minus de 6,72%. În acest moment statul începea să-și revină după șocul din pandemie, iar cheltuielile scădeau semnificativ, chiar și sub estimări. La finalul lui 2021 aveam însă o nouă schimbare de premier, Nicolae Ciucă fiind acum în fruntea unui guvern PNL-PSD-UDMR după ce Iohannis scotea USR-ul de la guvernare.
În 2022 Guvernul Ciucă reușea și el să se situeze sub ținta inițială de deficit: realiza 5,68%, la o țintă inițială de 5,84%. Anul 2022 este anul cheie însă. Deși aparent Guvernul a reușit să-și îndeplinească țintele macroeconomice, deficitul scădea în continuare, acest lucru se întâmpla în condițiile unei inflații puternice, ce alimentase veniturile statului. Anul 2022 a fost anul războiului din Ucraina și a crizei energetice. Aceasta din urmă a generat un nou val inflaționist, de care inițial Guvernul a profitat.
În anul 2023, anul rocadei la guvernare, când în locul lui Ciucă a venit Marcel Ciolacu avea să fie începutul marilor decalaje. Un nou premier PSD a reușit să depășească, din nou, ținta de deficit asumată la începutul anului: ajungând, de la 4,4%, la 5,96%. Este anul în care filmul consolidării fiscale s-a rupt complet. Prețurile mari la energie au dus la încetinirea economiei, iar inflația mare din 2022 a pus presiune acum pe cheltuielile statului. Era momentul în care în România începea să se vorbească de „gaura de 20 de miliarde de la bugetul de stat”. Guverne succesive aveau să se laude cu măsuri de reducere a cheltuielilor, însă presiunea fiscală nu avea să conducă și la reforme structurale.
Ținta de deficit pentru anul 2024 a fost stabilită de 5%, însă Guvernul Ciolacu avea să încheie anul cu un deficit de aproape 9% (8,65% pe execuția bugetară oficială, peste 9,3% pe metodologia ESA). În acest an România nu a mai fost lovită de o altă criză externă, însă a fost anul cu patru rânduri de alegeri, iar Guvernul s-a angajat la cheltuieli excepționale: bani pentru primari (Anghel Saligny) sau majorarea cu 40% a pensiilor, plus schemele de plafonare a prețurilor la energie.
Ce a urmat în 2025 este deja cunoscut. Dobânzile la care se împrumuta România au explodat, mai ales în contextul instabilității politice provocate de partidele suveraniste care amenințau cu retragerea României din NATO și UE, astfel că la finalul anului Guvernul avea să plătească 50 de miliarde doar dobânzile la împrumuturi. În luna iunie în fruntea Guvernului avea să ajungă Ilie Bolojan, care avea să se angajeze la o politică dură de reducere a cheltuielilor (salarii înghețate în sectorul bugetar, inflație, pensii neindexate, etc.).
Ținta inițială de deficit a fost de 7%, pe bugetul construit de Marcel Ciolacu, însă această cifră avea să fie considerată nerealistă de către noul Guvern. Premierul Bolojan avea să se angajeze la un deficit de 8,4% din PIB în negocierile cu Comisia Europeană, iar la finalul anului rezultatul avea să fie de 7,65%, sub ținta asumată. Pentru anul în curs, ținta asumată este de 6,2%.
Liderii politici care ne-au lăsat fără apărare în fața crizelor
Datele de mai sus arată clar unde s-au făcut excese, care au fost premierii care nu au guvernat precaut, cine sunt cei care nu s-au gândit că România poate fi lovită de o criză și să rămână astfel fără mijloace de a ajuta populație.
„Adoptăm astăzi Bugetul de Stat pe 2024, unul axat pe investiţii de circa 7% din PIB. Anul viitor, investiţiile vor contribui cu jumătate la creşterea economică, iar creşterea investiţiilor va fi dublă faţă de cea a consumului! Aici este, de fapt, cheia dezvoltării României.
Asta înseamnă 150 de miliarde de lei în plus la PIB-ul României faţă de acest an. Bugetul asigurărilor sociale, pe care îl aprobăm tot azi, probează că există bani atât pentru creşterea pensiilor de la 1 ianuarie cu rata inflaţiei, de 13,8%, cât şi pentru recalcularea pensiilor din 1 septembrie! Sunt prevăzute şi fonduri pentru a creşte alocaţiile şi ajutoarele sociale. Majorăm, aşa cum am promis, salariile profesorilor şi există necesarul pentru o mărire de 5% în sistemul bugetar”, acestea au fost declarațiile premierului Ciolacu la începutul anului 2024, anul care avea să lase România vulnerabilă în fața unor viitoare șocuri economice.
Știm astăzi că în aceeași perioadă premierul, primea informări „strict confidențiale” de la Ministerul Finanțelor privind execuția bugetară dezastruoasă, unde gaura bugetară ajunsese la 153 miliarde lei, dublu față de estimări.
În toamna anului, când devenise evident că ținta de deficit va fi depășită cu mult, premierul PSD avea să-și schimbe discursul și să sublinieze că împrumuturile nu se duc pe consum (salarii și pensii) ci pe investiții. „Deficitul de 6,9% e sustenabil, având în vedere că 84% din acesta vizează investițiile”, spunea Marcel Ciolacu. Mai mult, chiar și după ce acesta a părăsit Palatul Victoria a continuat să-și apare politica economică. „Am considerat că un deficit care merge pe investiții este un deficit care se acoperă sustenabil pe termen mediu. (…) România nu este în niciun colaps economic”.
În rândul PSD-ului nimeni nu a dorit să-și asume vreo responsabilitate pentru dezastrul bugetar în care se află țara. Sorin Grindeanu a preluat practica narativul fostului premier spunând că de fapt a fost o guvernare PNL-PSD și că acest deficit s-a dus în investiții. „A fost o guvernare PSD-PNL în diverse… în prima parte a fost PNL-PSD-UDMR, după aceea a fost prim-ministru de la PSD. Lucrurile au mers în această formă fiindcă s-a decis să creștem foarte mult investițiile”, a spus Grindeanu înaintea formării noii coaliții.
Legea responsabilității fiscale
Legea 69/2010, Legea responsabilității fiscale, de la care Guvernul trebuie să facă derogări de fiecare dată când aprobă bugetul, are însă stipulate ținte clare pentru deficit și datorie publică. Ideea de bază este tocmai ca țara să nu ajungă într-o situație vulnerabilă.
„Guvernul are obligaţia de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent (…). Sustenabilitatea finanţelor publice presupune ca, pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situaţii neprevăzute, fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social”, se arată la art. 4 din legea citată.
În ceea ce privește deficitul ESA, legea interzice ca deficitul bugetar calculat conform metodologiei europene (ESA 2010) să depășească 3% din PIB — pragul clasic Maastricht. România a intrat în procedură de deficit excesiv în 2020 și nu a ieșit de atunci.
