Aurelia îngheță în loc, de parcă lumea îi prăbușise în jur, când nepotul soțului ei, David, i-a întins o hârtie împăturită și a dispărut în grabă, lăsând-o în urmă cu un oftat abia auzit. Simțea că ceva nu era în regulă știa deja că Tudor devenise un străin, dormind la fratele său, vorbind despre creșterea porcilor. Își aminti de hârtie și o desfășă cu mâini tremurânde. *Aurelia, plec, iartă-mă. Copiii rămân cu tine, nu mai pot trăi alături de tine. Am vândut casa, iată partea ta. Du-te la mama ta.* Bancnotele se risipiră pe podea, iar ea rămase clătinându-se, ca dintr-o lovitură.
Bunica Veronica intră în cameră, vocea ei crăpând sub greutatea necunoscutului: *Aurelio, ce se întâmplă?* Aurelia înghiți un nod înfiorător din gât. *E bine, mamă, du-te să bei ceai, prăjiturile ard.* Mirosul de vanilie se amestecă cu cel ars al fursecurilor. Își dorise acest moment zvonurile de la Victoria, soția fratelui lui Tudor, răsunau șoptite, dar Aurelia le respinsese cu dispreț. Adevărul zăcea acum la picioarele ei, rece și tăios ca un cuțit.
Vasile alergă din curte: *Mamă, Petru unchii te cheamă.* Își aruncă o haină pe umeri și ieși. Vecinul se scărpină în cap, incomod: *Bună, Aurelia Am cumpărat casa, pentru Xenia și copiii noștri Dar stai cât ai nevoie.* Ea se îndreptă în spate: *Dați-mi trei zile, mă mut.* Trânti ușa, ignorându-i șoarpele *unde te duci?* Vasile o ajunse, cu obrajii în flăcări: *Mamă, unde e tata?* Îl strânse în brațe, inspirând mirosul de umezeală de la șapca lui lovită de soare, și plânse în tăcere. *A plecat, dragule.* *O să-l omor!* *Nu e nevoie, suntem puternici, ne descurcăm.*
Catrina plângea în hohote. Aurelia așeză copiii la masă, apoi se duse la bunica Veronica. Bătrâna stătea lângă fereastră, umerii ei tremurând. *Aurelia, înscrie-mă la azil.* *Ce vorbești? Mergem împreună.* *Unde?* *Nu știu încă.* Sună la mama ei, dar aceasta se văicări: *Du-te la nemernicul ăla, aruncă-i banii în față!* *Nu.* Mama nu putea ajuta avea altă familie, tatăl vitreg o alungase de mult. Iar bunica Veronica, sora mamei, rămăsese singură după ce satul fusese desființat. Fiicele ei o părăsiseră, iar Aurelia o luase sub aripile ei acum șase ani. Acum erau o singură famil
