ANAF a introdus oficial taxa logistică în formularele fiscale, ceea ce înseamnă că această obligație trebuie acum declarată explicit în vectorul fiscal. Măsura vizează în principal companiile care transportă sau depozitează bunuri, inclusiv cele implicate în gestionarea fluxurilor de mărfuri extracomunitare.
Ce înseamnă „taxa logistică” și cum apare în vectorul fiscal
Taxa logistică este legată de gestionarea fluxurilor de bunuri extracomunitare și devine, din punct de vedere procedural, parte din vectorul fiscal al contribuabililor. Practic, ea figurează pe lista taxelor și impozitelor pe care firmele și alte categorii de contribuabili trebuie să le declare către ANAF. Important: ordinul prin care a fost actualizată documentația nu instituie obligația de plată în sine, ci stabilește modul de declarare și evidențiere fiscală a taxei.
Contribuabilii vizați vor bifa noua poziție aferentă taxei logistice la înregistrare sau când depun formularele de mențiuni, astfel încât situația fiscală să reflecte corect activitățile derulate. Nedeclararea sau declararea eronată poate duce la neconcordanțe și sancțiuni la controalele fiscale.
Cine trebuie să o declare și ce formulare se schimbă
Măsura se aplică persoanelor juridice, persoanelor fizice și contribuabililor nerezidenți care intră sub incidența taxei, în funcție de tipul de activitate desfășurat. Potrivit Ordinului nr. 15/2026, publicat în Monitorul Oficial, ANAF a actualizat o serie de formulare pentru a include secțiuni dedicate taxei logistice: 010, 013, 015, 016, 020, 030, 070 și 700. În noile versiuni, contribuabilii vor regăsi câmpuri și opțiuni specifice pentru evidențierea acestei obligații.
Autoritățile fiscale subliniază că includerea taxei în vectorul fiscal are rolul de a crește transparența asupra circuitului comercial și de a îmbunătăți colectarea veniturilor bugetare asociate. Pentru mediul de afaceri, efectul imediat este administrativ: corelarea declarațiilor cu realitatea operațională privind logistica bunurilor.
Ce ar trebui să facă firmele acum:
– Să verifice dacă desfășoară activități pentru care taxa logistică este aplicabilă (transport, depozitare, alte operațiuni logistice cu bunuri, inclusiv extracomunitare).
– Să actualizeze de urgență vectorul fiscal prin formularele corespunzătoare (înregistrare sau mențiuni), bifând poziția nou introdusă.
– Să își alinieze procedurile contabile astfel încât evidența taxei să fie corectă și ușor de verificat în timpul unui control.
ANAF indică faptul că obligația de declarare derivă din necesitatea de a reflecta fidel activitățile logistice ale contribuabililor în documentele fiscale. Astfel, companiile care operează în lanțurile de aprovizionare—de la recepție și depozitare până la transport și livrare—ar trebui să se asigure că noile câmpuri dedicate sunt completate în mod corect.
Pe lângă revizuirea formularelor, este util ca organizațiile să stabilească responsabilități interne clare pentru completarea și transmiterea declarațiilor actualizate. În practică, asta poate însemna o colaborare mai strânsă între departamentele de logistică, contabilitate și fiscalitate, astfel încât informațiile privind taxele să circule rapid și să fie raportate în mod unitar.
În măsura în care activitățile logistice implică fluxuri de bunuri din afara UE, o evidență documentară riguroasă (documente de transport, recepție, trasabilitate) va sprijini corecta completare a formularelor noi și va reduce riscul de neconcordanțe în verificările ulterioare.
