Apariția „șarpelui rău”
În Dobrogea circulă de peste un secol povești despre un șarpe neobișnuit, supranumit „șarpele rău”. Deși inițial semnalat doar în această regiune, a fost identificat ulterior și în Vrancea, Galați sau Munții Măcin, stârnind fascinația cercetătorilor și temerile localnicilor.
Particularitățile speciei
Acest șarpe se recunoaște după pielea galbenă, uneori castanie. Femelele sunt mai închise la culoare, camuflându-se perfect în vegetația uscată. Comportamentul defensiv este neobișnuit: reptila renunță chiar la reproducere dacă simte că teritoriul îi este amenințat.
Reproducerea balaurului dobrogean
Împerecherea are loc vara, în iunie și iulie. Femela depune între 6 și 16 ouă, iar puii eclozează după câteva luni. Spre deosebire de alți șerpi, ea rămâne lângă cuib și oferă protecție puilor în primele săptămâni de viață, un comportament rar în lumea reptilelor.
Șuierat și pufăit amenințător
Atunci când este deranjat, șarpele scoate sunete puternice de șuierat sau pufăit. Deși nu este considerat veninos și nu reprezintă un pericol real pentru oameni, reacția lui sperie pe cei care îl întâlnesc.
Legendele locale
În folclorul dobrogean, „șarpele rău” este asociat cu imaginea balaurului. Se spune că, după ce intră în pământ timp de șapte ani, revine transformat într-un balaur înaripat, simbol al răului și distrugerii. Aceste povești au contribuit la reputația lui înfricoșătoare.
De la teamă la respect
Pentru localnici, reptila este privită cu suspiciune și teamă, dar și cu un anumit respect. Întâlnirile neașteptate cu acest șarpe au alimentat generații întregi de legende.
Realitate și mit împletite
Astăzi, „șarpele rău” este parte din biodiversitatea Dobrogei, dar și din tradiția populară. El rămâne un exemplu de cum natura și mitologia se îmbină, dând naștere unor povești care trec dincolo de timp.
