După șapte ani de tăcere impusă, expuneri publice dureroase și procese care i-au zdruncinat viața, Lia Olguța Vasilescu, edilul Craiovei, a fost achitată definitiv într-un dosar care i-a afectat profund nu doar parcursul profesional, ci și existența personală. Este vorba despre o reabilitare în plan legal, dar și despre o rană greu de vindecat.
“Mi s-a încălcat dreptul la apărare. Nu am văzut rechizitoriul. Am fost înregistrată ani de zile.”
Declarațiile sale nu sunt doar mesaje cu miză politică – ele reflectă trăirile unei persoane care, ani întregi, a simțit că orice greșeală aparent minoră i-ar putea curma viitorul. Într-un caz deschis în urma unui denunț controversat, Olguța Vasilescu a fost acuzată că ar fi solicitat fonduri de la afaceriști pentru susținerea unei organizații implicate în renovarea fațadelor din centrul orașului. Ulterior, acuzațiile s-au extins la presupusa folosire a funcției în beneficiul propriei campanii electorale.
Însă, după ani întregi de confruntări juridice, restricții, critici din partea presei și întreruperi ale activității politice, judecătorii au fost clari: faptele imputate nu constituie infracțiuni. Procesul, trecut prin nu mai puțin de opt instanțe, s-a încheiat definitiv printr-o achitare.
Un cost uriaș pentru a demonstra nevinovăția
Ca urmare a verdictului, Olguța Vasilescu solicită statului român despăgubiri în cuantum de 27.000 de euro – o sumă care, dincolo de valoarea pecuniară, este un simbol. Ea cere compensarea cheltuielilor din timpul procesului, dar și reparații morale, pentru anii în care a purtat stigmatul acuzațiilor și pentru suferințele interioare puțin înțelese de cei din jur.
“Am fost înregistrată non-stop. Ani la rând, în viața mea personală, în tot ce făceam. Nu cred că vreun om și-ar dori asta. Trăiesc și astăzi cu sentimentul că, oricând, cineva poate apăsa din nou pe butonul de reset”, a declarat ea.
Puterea de a vorbi când alții alegeau să tacă
Unul dintre cele mai importante mesaje transmise de Vasilescu este acela că nu a fugit de responsabilitate. A ales să vorbească. Să își susțină nevinovăția în public, într-un climat în care mulți preferau discreția și retragerea.
“Am fost primul inculpat care a avut curajul să arate denunțurile. Am vrut ca oamenii să știe ce se întâmplă”, spune ea.
Petru Becheru, cel care a formulat denunțul inițial, a continuat să conteste până în ultimul moment decizia DNA de a clasifica dosarul. Însă instanțele au fost neînduplecate: plângerea nu are temei. Cazul s-a încheiat definitiv acum două săptămâni.
Un verdict nu repară timpul pierdut
Deși este, din punct de vedere juridic, complet absolvită, Vasilescu admite că acești ani au lăsat urme adânci. Nu doar în traseul său politic, ci și în plan personal. Spune că nu își dorește decât să nu mai trăiască cu „sabia deasupra capului”.
Iar în demersul său de obținere a despăgubirilor nu este vorba, în esență, doar de aspectul financiar. Este un pas spre reconstrucția încrederii, o formă de a-și recupera demnitatea și de a recăpăta controlul asupra propriei vieți, care i-a fost într-o perioadă luată cu forța.
Pentru Olguța Vasilescu, decizia de achitare nu reprezintă finalul unei etape, ci începutul unei noi perioade. Însă una marcată de răni – provocate de un sistem care, uneori, emite verdicte înainte de a asculta și condamnă înainte de a înțelege.
