Nicolae

Am pierdut totul într-o singură zi—locul de muncă, casa mea și, apoi, pe tatăl meu. În testamentul lui, sora mea a primit casa și pe mine m-a lăsat pe dinafară. Am rămas fără nimic, cu excepția unei vechi stupine… și un secret pe care nu l-am văzut venind. Rutina. Aceasta era baza vieții mele. Umpleam […]

— Sunt absolut sigură, am zis, simțind cum îmi tremură genunchii. Eu nu am semnat niciodată un astfel de act! Notărița oftă ușor și-și drese vocea: — Atunci va trebui să depuneți plângere penală. Dacă semnătura a fost falsificată, doar o expertiză grafologică poate dovedi asta. Înțelegeți? Am dat din cap, deși în capul meu

Când a intrat în salon, Stepan Andreevici a rămas câteva secunde pe prag, privind-o. Elena stătea nemișcată, cu ochii goi, pierduți undeva dincolo de pereți. — Lena… — a rostit el încet. Ea nu a reacționat. Atunci el s-a apropiat, a așezat un scaun lângă pat și a luat-o ușor de mână. — Sunt aici.

Pe masă erau împrăștiate fotografii. Sergiu cu o femeie blondă într-un restaurant scump din centrul orașului. Amândoi râzând, mâinile lor întrepătrunse peste masă. Sergiu sărutând-o pe aceeași femeie în parcarea subterană a unui hotel. Și cel mai incriminator un extras de cont care arăta transferuri lunare substanțiale către un cont pe care Sergiu îl recunoscu

Telefonul a sunat strident în mijlocul nopții, trezindu-i pe Dumitru și Elena din somn. Cu mâna tremurândă, Elena a ridicat telefonul, iar vocea de la celălalt capăt al firului i-a transmis vestea care le-a sfâșiat inimile: fiica lor, Maria, fusese găsită fără suflare în apartamentul luxos din inima Dubai-ului. „Nu poate fi adevărat”, a șoptit

— Ce vrei să spui? șopti Valentina, simțind cum un fior rece îi străbate șira spinării. Fetița continua să mestece liniștită, privind undeva în depărtare. Ochii ei, prea bătrâni pentru fața ei de copil, păreau să vadă dincolo de realitatea imediată. — Asistenta cu părul roșcat îi pune ceva în perfuzie când nimeni nu e

Inima îi bubuia în piept. Privea de la capătul scării spre hol, nereușind să înțeleagă ce vedea. Toate săgețile ei colorate erau încă acolo, nemișcate pe podea, indicând drumul pe care Nicolae ar fi trebuit să-l urmeze. Dar el nu era nicăieri. Olga coborî tiptil scările, încercând să nu facă zgomot. Poate că Nicolae își

„Ce faci?” o întrebă Victor, încercând să-și mențină zâmbetul. „Unde mergem? La mare?” Maria îl privi fix, cu o expresie pe care n-o mai văzuse niciodată. „La mare? Nu, dragul meu. Tu cu mama ta nu mergeți nicăieri. Eu plec.” Victor clipi confuz. „Tu pleci? Unde? De ce?” „Îmi fac bagajele și mă mut. În

„Da, bună ziua. Mama este acasă? Ah, ce bine. Da, vă rog să o chemați la telefon. Mulțumesc.” Maria ridică privirea spre Bogdan, care rămăsese complet nemișcat, cu mâna întinsă. Ea continuă să vorbească la telefon, clar și apăsat. „Mamă, bună. Da, tocmai am ajuns acasă. Ascultă, cred că e momentul să accepți oferta aia

omisia Europeană a dat undă verde comercializarii larvelor de gândac de bălegar după ce Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a adăugat acest tip de insectă pe lista celor potrivite pentru comercializare și consum uman. Este a patra insectă al cărei consum este permis de Uniunea Europeană. În iulie 2022, EFSA a emis o evaluare pozitivă