Bunica s-a trezit într-o casă de bătrâni. Nora ei a aranjat totul cu grijă, dar a uitat un singur detaliu…
Conștiința i s-a întors brusc Anei Vasilievna. A deschis ochii și s-a trezit într-o cameră străină, asemănătoare cu o sală de spital. Capul îi pulsa dureroasă, iar în minte era doar golul. Cum ajunsese aici? Ce se întâmplase?
Închizând ochii, a încercat să-și amintească evenimentele care o aduseseră în acel loc. În minte i-a apărut apartamentul ei modest, dar confortabil, primit de la fabrică după moartea soțului ei. Trăise acolo mulți ani cu fiul său, Victor. Totul fusese liniște și căldură până când Victor s-a căsătorit cu Loredana.
Atmosfera s-a încărcat imediat. Noul venit nu ascundea disprețul față de mobila veche, draperiile retro și întregul loc.
“Ce mizerie!” spunea Loredana, privind în jur. “Totul trebuie aruncat!”
Ana Vasilievna își înghițea mânia. Fiecare obiect din casă îi amintea de soțul ei.
“Aceasta este casa mea. Eu decid ce rămâne și ce pleacă. Dacă nu-ți place, ușa e largă!”
Loredana a păstrat resentimentele și a așteptat momentul potrivit. A doua zi a cerut să scape de cărțile care “îngreunau aerul”.
“Nu poți respira aici! Și apropo, așteptăm un copil!”
Ana a izbucnit: “Aceste cărți nu sunt simple hârtii. Dacă vrei aer curat, dă cu laveta! Biblioteca mea rămâne. Schimbați mobilă când nu voi mai fi!”
Certurile au devenit obișnuite. Victor, epuizat, s-a mutat cu soția într-un apartament închiriat, dar își vizita mama regulat. Într-o zi, a cerut stânjenit:
“Mamă, te rog, încearcă să te înțelegi cu Loredana. Ne e greu și avem nevoie de tine.”
“Am încercat. Dar se pare că îi plac conflictele,” a răspuns Ana.
Victor a promis că vor rezolva, deși nu știa cum.
Viața ei s-a schimbat când a cunoscut în parc pe Nicolae, un văduv amabil. Conversația lor a fost caldă, plină de înțelegere. Pentru prima dată după mult timp, Ana s-a simțit vie din nou.
La cină, i l-a prezentat fiului și nurei:
“Victor, Loredana, acesta este Nicolae. Am hotărât să locuim împreună.”
Nicolae a adăugat: “Voi puteți lua apartamentul meu. E mic, dar gratuit.”
Loredana a explodat: “Vă bateți joc? Noi stăm înghesuiți, iar voi vă distrați? Niciodată!” A plecat trântind ușa. Victor a murmurat o scuză și a alergat după ea.
Ana a rămas șocată…
Amintirile s-au întrerupt de o durere ascutită. Unde era? Cum ajunsese aici?
O asistentă a intrat, verificându-i pulsul fără să vorbească.
“Doamnă, unde sunt? Ce s-a întâmplat?”
“Nu vă amintiți? Ați atacat o femeie în vârstă. A fost aproape moartă. Ați avut noroc că nu sunteți în pușcărie.”
“Ce spuneți? N-am atins pe nimeni!”
Asistenta a ignorat-o și a ieșit.
Mai târziu, o femeie de 60 de ani a intrat.
“Bună. Tu ești Ana? Eu sunt Maria. Ăsta nu e spital. E un azil. Majoritatea ajung aici din cauza conflictelor familiale.”
Ana s-a înspăimântat: “Dar am casă, pensie… Fiul meu n-ar face asta!”
“Aici toți aveau ‘totul’. Dar uite unde suntem. Unii au demență, alții ‘crize’. Toate se pot fabrica.”
Ana a tăcut. Își amintea că Loredana îi aducea plăcinte după care îi era somn și mintea îi era tulbure…
“E ea! Victor și Nicolae mă vor găsi!”
Maria a clătinat din cap: “Nu te baza pe asta. Actele sunt făcute. Aici suntem uitați.”
“Nu mă las! Voi scăpa!”
“Nu acum. Asistenta Irina e periculoasă.”
Ana a strâns mâna Mariei: “Trebuie să ieșim cumva.”
Maria a șoptit: “E o asistentă bună aici, Dana. Vrea să ne ajute.”
Ana a tresărit: “Am pe cine să sun! Nicolae e fost militar. Nu ne va abandona!”
A doua seară, Dana le-a adus un telefon. Ana a format numărul cu degete tremurânde.
“Nicolae, sunt Ana! Vină după noi la această adresă. Crezi în mine?”
În mai puțin de două ore, sirenele au răsunat afară. Ana s-a repezit la fereastră: “Au venit! Suntem salvate!”
Polițiștii au intrat rapid. Nicolae a izbucnit în cameră, îmbrățișând-o pe Ana.
“Loredana m-a păcălit! A spus că ești bolnavă și nu vrei să vorbești cu nimeni. Victor era plecat…”
Ana s-a întors acasă cu Nicolae. Maria a rămas cu ei până și-a rezolvat situația. Când Victor a aflat ce făcuse soția lui, a fost uluit.
Conducerea azilului a fost anchetată, iar Loredana arestată. Acolo, în celulă, a născut, iar Victor a luat copilul cu el. Pentru Ana și Nicolae, a fost o bucurie imensă.
Curând, Victor a divorțat de Loredana. Iar Nicolae, mutându-se definitiv cu Ana, i-a promis că nu va lăsa pe nimeni să-i mai facă rău vreodată.
Uneori, lăcomia și urâția sufletului pot schimoda soarta cuiva. Dar dragostea și loialitatea adevărate întotdeauna vor triumfa.
