Un nou val de date schimbă modul în care medicii privesc efectele pe termen lung ale infecției cu SARS‑CoV‑2. Cercetători ai Institutului Pasteur au publicat pe 22 iulie 2025 o lucrare care indică persistența virusului în trunchiul cerebral al unor animale de laborator, cu impact asupra comportamentului și genelor implicate în funcționarea neuronilor. Anunțul oficial a urmat pe 29 iulie 2025.
Ce au observat cercetătorii la Institutul PasteurÎntr-un model experimental pe hamsteri, echipa a arătat că SARS‑CoV‑2 poate rămâne detectabil în creier mult după faza acută a bolii. Autorii leagă această prezență de manifestări similare cu cele raportate de pacienții cu Long COVID: dispoziție depresivă, tulburări de memorie și anxietate. Studiul descrie, de asemenea, modificări ale expresiei genelor responsabile de metabolismul neuronal și de funcționarea sinapselor, asemănătoare unor semnături întâlnite în bolile neurodegenerative.
„Virusul infectează creierul şi persistă până la 80 de zile într-o zonă‑cheie, fiind însoțit de semne de depresie, tulburări de memorie şi anxietate.”
Analizele au evidențiat dereglări pe căile dopaminergice, cu posibile consecințe asupra producției de dopamină, neurotransmițător esențial pentru reglarea emoțiilor și a memoriei.
„SARS‑CoV‑2 persistă pe termen lung în trunchiul cerebral şi dereglează activitatea neuronilor”, notează cercetătorii, care au urmărit efectele până la 80 de zile după episodul acut.
„SARS‑CoV‑2 pare să aibă un impact asupra producţiei de dopamină”, a explicat unul dintre autorii studiului, adăugând că aceste semnale biologice ar putea oferi o explicație pentru o parte a simptomelor persistente raportate după infecție. Un alt membru al echipei subliniază că lucrarea „evidenţiază pentru prima dată, în modele animale, consecinţele biologice pe termen lung” și deschide lista unor potențiale ținte terapeutice.
Rezultatele sunt relevante în special prin faptul că vin din modele animale, ceea ce permite explorarea directă a țesutului cerebral și a mecanismelor moleculare în timp. Autorii spun că următorii pași vizează testarea modului în care infecția ar putea induce pierderea funcției în neuronii dopaminergici și validarea țintelor identificate.
Semnale din imagistica umană: „vârsta” creierului după pandemieÎn paralel, o analiză independentă realizată pe imagini cerebrale din UK Biobank a comparat persoane scanate înainte de 2020 cu altele evaluate înainte și după debutul pandemiei. Folosind un algoritm de inteligență artificială antrenat pe peste 15.000 de participanți, cercetătorii au constatat că, în medie, creierele persoanelor expuse perioadei pandemice păreau cu aproximativ 5,5 luni „mai bătrâne” decât ar fi fost de așteptat, inclusiv la indivizi care nu raportaseră infecția. Efectul a fost mai pronunțat la bărbați și la persoanele din medii socio‑economice dezavantajate, în timp ce scăderi măsurabile ale performanței cognitive au apărut mai ales la cei trecuți prin COVID‑19.
Aceste două direcții – persistența virală observată în trunchiul cerebral la animale și modificările subtile de „vârstă cerebrală” surprinse la oameni – conturează o imagine mai nuanțată a posibilelor căi prin care pandemia a influențat sănătatea neurologică: de la interacțiuni directe virus‑creier, la efecte indirecte legate de stres, izolare și schimbări de stil de viață.
De reținut este accentul pus de autorii lucrărilor pe mecanismele moleculare implicate – inflamație, reglaj energetic neuronal, proteostază și sinapse dopaminergice –, precum și pe necesitatea de a evalua dacă și cum aceste modificări pot reveni la normal în timp.
Pe agenda laboratorului care a semnalat persistența virală figurează deja experimente pentru a testa hipotezele privind pierderea funcției neuronilor dopaminergici și pentru a căuta molecule candidate ce pot ținti genele dereglate. Observațiile la animale și seriile de imagistică pe voluntari vor continua să fie puse în oglindă, cu seturi noi de date pe care echipele le anunță pentru următoarele luni.
