O poveste reală din satele României
Într-un sat din județul Vaslui, într-o dimineață de iulie, tanti Elena se trezește devreme, așa cum face de o viață. Are 74 de ani și un obicei vechi: își face cafeaua la 6 dimineața, apoi iese în grădină. Dar în ultima vreme, rutina i-a fost dată peste cap. Apa curentă vine doar câteva ore pe zi – dimineața devreme și, uneori, seara, dacă are noroc.
„Ne-au spus că-i secetă și nu mai face față rețeaua”, spune ea, privind la robinetul uscat din curte. „Dar ce să fac eu cu două bidoane de apă pe zi? Am animale, grădină, vase… nu mai zic de spălat.”
Problema nu e doar în satul ei. În tot mai multe localități rurale din România, alimentarea cu apă a devenit o loterie. În zone precum Botoșani, Teleorman, Vaslui sau Olt, oamenii se confruntă cu program de apă restricționat, presiune scăzută sau opriri fără anunț. Rețelele vechi, infrastructura subdimensionată, lipsa de investiții și seceta accentuează un fenomen care, deși pare de domeniul trecutului, este prezent în 2025.
Într-un alt colț de țară, la marginea județului Arad, familia Iancu a construit o casă nouă. Totul e frumos și modern, dar nu au apă la robinet decât câteva ore dimineața. „Am investit în hidrofor și rezervor de 1.000 de litri, altfel nu puteam locui aici. Avem canalizare, dar nu și apă constantă. Suntem în 2025, dar trăim ca în ’85.”
Oficialii spun că seceta prelungită, consumul crescut în sezonul cald și lipsa ploilor afectează grav rezervele subterane și sursele de captare. În multe comune, rețeaua este veche de peste 30–40 de ani, iar stațiile de pompare sunt suprasolicitate. Pe timp de vară, când oamenii udă grădinile sau umplu piscinele, sistemele cedează.
În unele locuri, autoritățile au impus restricții: apa nu mai poate fi folosită pentru irigații sau stropit, ci doar pentru consum casnic. În altele, se distribuie apă cu cisterne sau oamenii sunt nevoiți să meargă la fântâni, ca în urmă cu un secol.
Dar nu este doar o problemă de infrastructură, ci și una de educație și priorități. În multe gospodării se risipesc sute de litri de apă pentru spălat mașina, umplut bazine sau udat gazonul în miezul zilei. În paralel, familii întregi, bătrâni și copii nu au suficientă apă pentru igiena de bază sau pentru gătit.
Este nevoie de soluții pe termen lung: modernizarea rețelelor, extinderea surselor de apă, colectarea apei de ploaie și o mai bună gestionare a consumului. Dar și de empatie – pentru că în timp ce unii se plâng că le udă aspersoarele prea puțin, alții cară apă cu bidoanele de la 2 kilometri distanță.
Distribuie acest articol:
Recomandam urmatoarele produse:
