România a fost readusă în centrul dezbaterii transatlantice după intervenția președintelui SUA, Donald Trump, la Forumul Economic Mondial de la Davos. În replică la întrebarea adresată liderilor europeni – dacă Europa ar sări în ajutorul Statelor Unite în vremuri de nevoie – Oana Țoiu a transmis pe X un mesaj care reamintește rolul concret jucat de militarii români după 11 septembrie 2001.
Mesajul ei nu anunță o politică nouă, ci revizitează o opțiune strategică pe care România a asumat-o încă din primele luni de după atacurile teroriste asupra SUA: contribuția directă la misiunile desfășurate în Afganistan alături de aliați. În esență, este o reamintire publică a unei „decizii” deja validate prin fapte pe parcursul a aproape două decenii.
Reacția Oanei Țoiu la întrebarea lui Donald Trump
În mesajul său, Țoiu pornește de la momentul-cheie al alianței nord-atlantice: activarea Articolului 5 după 11 septembrie. Ea notează:
„Singura dată în istoria sa când NATO a fost pusă la încercare în privința promisiunii că un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor a fost după 11 septembrie”.
Oficiala subliniază că România a acționat imediat, deși nu era încă membră NATO la acea dată, și că militarii români au plecat în Afganistan odată cu activarea clauzei de apărare colectivă:
„România a răspuns apelului, chiar dacă la acel moment nu era membră NATO. Am înțeles acest lucru ca pe o datorie și, odată ce Articolul 5 a fost activat, soldații români se îmbarcau spre Afganistan. La fel au făcut și alți aliați. Președintele Trump ne-a întrebat acum, la Davos, dacă Europa ar răspunde apelului Statelor Unite în vremuri de nevoie. Istoria a răspuns deja la această întrebare”.
Prin această poziționare, mesajul transmite ideea de continuitate a angajamentelor României în cadrul NATO și amintește că solidaritatea nu este un slogan, ci s-a tradus în misiuni, riscuri și costuri reale.
Participarea României în Afganistan și alte misiuni
Contribuția României în Afganistan a început în ianuarie 2002, cu un pluton de poliție militară, o aeronavă C-130 Hercules și ofițeri de legătură, în cadrul ISAF. În iulie același an, un batalion de infanterie a intrat în teatru, marcând prima misiune de luptă în afara granițelor după Al Doilea Război Mondial.
De-a lungul celor 19 ani de prezență militară, peste 32.000 de cadre ale Armatei României au rotit misiuni de câte șase luni. Efortul a cuprins de la structuri de comandă la nivel de brigadă, până la unități de nivel batalion, companie și pluton, echipe OMLT, detașamente ale Forțelor pentru Operații Speciale, instructori pentru armata afgană și componente CIMIC. Sacrificiul a fost semnificativ: 27 de militari căzuți la datorie și peste 200 răniți.
Afganistanul a fost însoțit și de alte teatre: în primii ani de apartenență la NATO, România a trimis trupe și în Irak (circa 10.000 de militari în total), precum și contingente în Bosnia-Herțegovina și Kosovo, evidențiind profilul de aliat activ pe flancurile misiunilor aliate.
Pe acest fundal, intervenția lui Donald Trump la Davos a iritat o parte a audienței europene. Liderul de la Casa Albă a reluat tema împărțirii poverii în cadrul alianței și, într-o formulare amplă despre descurajare, a spus:
„Oamenii credeau că voi folosi forța, dar nu trebuie să fac asta… Nu vreau să folosesc forța. Nu voi folosi forța”.
În aceeași intervenție, a evocat ideea unor „negocieri imediate” privind achiziționarea Groenlandei – o chestiune reapărută în retorica sa – amplificând controversele din jurul relației Washington–Europa.
Reamintirea faptelor de pe câmpul de luptă și a deciziilor de politică externă adoptate începând cu 2002 oferă un reper util pentru discuțiile despre solidaritate aliată, apărare colectivă și felul în care statele europene – inclusiv România – au acționat atunci când au fost chemate.
