Un fost coleg de celulă al lui Gheorghe Dincă a povestit cum se comportă acesta în spatele gratiilor și ce susține, astăzi, despre dispariția Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu. Relatarea, făcută în cadrul emisiunii „Condamnații”, conturează imaginea unui deținut care impune teamă, dar care, în același timp, afirmă că nu are legătură cu acuzațiile pentru care a fost condamnat.
Relatări din penitenciar
Potrivit mărturiei, Dincă ar avea o prezență ce îi intimidează pe mulți dintre cei aflați în detenție. Fostul coleg de celulă l-a descris ca fiind un om dificil de abordat, cu o atitudine rece, care poate descuraja orice dialog prelungit. În câteva episoade, acesta a părut să plutească între realitate și propriul său discurs defensiv, lăsând impresia că se distanțează de faptele pentru care a ajuns după gratii.
Despre modul în care se raportează Dincă la acuzații, martorul a redat un fragment de conversație ce arată atât tonul categoric al condamnatului, cât și percepția celor din jur:
„Mi se pare un om dur, te sperii așa de el când îl vezi. (…) Mie unul nu (n.r. nu îi era frică de el), dar au fost deținuți care s-au speriat de el.
L-am întrebat despre faptă, dacă este a lui, el a spus că nu este a lui, că nu are nicio treabă. Dar nu știu ce să zic, parcă s-a și deplasat psihic de realitate, a luat-o un pic randeaua. (…) Nu spunea niciodată că ar fi făcut ceva cu fetele, tot timpul spunea că este la pușcărie degeaba, că nu ar fi făcut nimic cu fetele, că nu le-a cunoscut, că nu are nicio treabă cu acele fete.”
Aceste afirmații se înscriu într-un tipar pe care interlocutorii lui Dincă îl observă: refuzul constant de a admite vreo implicare. Dincolo de acest refuz, comportamentul relatat – de la privirea rece la răspunsurile tăioase – ar fi alimentat senzația de teamă în rândul unor deținuți. Alții, însă, nu ar fi fost intimidați, tratându-l ca pe un coleg de celulă cu care e mai prudent să porți discuții scurte.
