În inima Apusenilor, acolo unde natura încă își păstrează frumusețea sălbatică și liniștea pare neclintită, se ascunde o rană deschisă pe harta României. Este satul Geamăna, sau mai bine zis ce a mai rămas din el. Cei care ajung acolo pentru prima dată sunt șocați de peisaj: un lac artificial cu ape roșii, portocalii, aproape ireale, din care răsare, stingheră, turla unei biserici. Dar ceea ce pare o imagine de vis, este de fapt rezultatul unui coșmar trăit de sute de oameni.
În anii ’70, sub regimul comunist, autoritățile au decis extinderea exploatării miniere de la Roșia Poieni, una dintre cele mai mari mine de cupru din Europa. Pentru a depozita sterilul rezultat din extracție, s-a hotărât construirea unei imense halde de decantare. Iar locul ales pentru acest dezastru ecologic a fost chiar valea unde se afla satul Geamăna. Oamenii au fost somați să plece. Li s-a promis despăgubiri, li s-a spus că „binele națiunii” e mai important decât satul lor. Mulți au refuzat inițial, dar în fața buldozerelor și a presiunilor, au cedat. Au plecat cu ce au putut lua: icoane, poze, câteva haine, amintiri.
În urma lor, apa plină de reziduuri a început să crească, încet dar sigur, acoperind casele, grădinile, cimitirul. Doar turla bisericii a rămas vizibilă, ca o cruce într-un cimitir al tăcerii. Geamăna a fost literalmente înghițită de steril, iar viața care pulsa acolo s-a stins în noroiul toxic. Cei care au trăit acolo își aduc aminte cu durere de ulițele pline de copii, de sărbătorile cu vecinii, de liniștea dimineților de vară. Acum, tot ce le-a rămas sunt amintirile.
Peisajul de astăzi este halucinant: o întindere largă de culori stranii, cu luciri metalice, înconjurată de dealuri care parcă privesc în tăcere la moartea satului. Nu mai trăiește nimeni acolo. Uneori, mai vin turiști sau fotografi atrași de contrastul bizar dintre frumusețea culorilor și povestea tragică din spate. Puțini însă știu cu adevărat ce s-a întâmplat. Pentru mulți, e doar „un loc ciudat”. Pentru cei care au locuit acolo, Geamăna este o durere vie.
Drama de la Geamăna nu este doar despre un sat pierdut, ci despre prețul plătit de oameni simpli în fața unor decizii luate de sus, fără milă, fără inimă. Este despre cum un sat viu a fost șters de pe hartă, în numele industrializării. Și despre cum natura și sufletele pot fi distruse când vocea omului este redusă la tăcere. Turla bisericii rămâne martoră. Nu vorbește, dar spune tot.
Distribuie acest articol:
Recomandam urmatoarele produse:
