Sâmbătă dimineață (28 februarie 2026), au fost raportate lovituri asupra Iranului, atribuite SUA și Israelului. În acest context tensionat, scutul antirachetă de la Deveselu reintră în prim-plan ca piesă-cheie a arhitecturii de apărare a NATO în Europa, construită pentru a contracara amenințările cu rachete balistice de rază lungă.
De ce este important scutul de la Deveselu
La circa 2.500 km de Iran, baza din Olt găzduiește sistemul terestru Aegis Ashore, unul dintre cele două astfel de amplasamente din Europa continentală. Rolul său este să detecteze, să urmărească și, la nevoie, să intercepteze rachete balistice în zbor, integrându-se în rețeaua mai largă a apărării colective.
Potrivit descrierii oficiale, infrastructura de la sol oglindește aproape fidel soluția de pe navele americane cu sistem Aegis, folosind interceptorul , proiectat pentru a lovi ținta prin impact cinetic, fără focos exploziv.
“Aegis Ashore utilizează un sistem defensiv aproape identic cu cel folosit pe distrugătoarele și crucișătoarele cu rachete ghidate ale Marinei SUA, echipate cu sistemul Aegis, aflate pe mare. Sistemul este conceput pentru a detecta, urmări, intercepta și distruge rachete balistice în zbor. Acesta folosește interceptorul Standard Missile-3 (SM-3), care nu are un focos exploziv, ci interceptează și distruge rachetele prin impact cinetic”.
Încă din 2016, odată cu declararea capacității operaționale la Deveselu, mesajul SUA a fost că această capabilitate are un caracter strict defensiv, legat în special de programul balistic iranian.
„Dar, așa cum au spus deja alții și după cum știți, ne aflăm aici pentru a celebra o altă realizare importantă în relația dintre Statele Unite și România – acest sit de rachete AEGIS Ashore. Atât timp cât Iranul continuă să dezvolte și să desfășoare rachete balistice, Statele Unite vor colabora cu aliații și partenerii noștri pentru a apăra NATO și statele sale membre împotriva acestei amenințări”.
Experiența de luptă a interceptorilor de tip SM‑3 a fost consemnată în aprilie 2024, când rachete similare celor din arhitectura Aegis au fost folosite de pe nave americane în estul Mediteranei pentru a doborî proiectile balistice lansate spre Israel — o premieră operațională pentru acest tip de interceptor.
Ulterior, în iunie 2025, o hartă publicată de IDF pe platforma X indica razele de acțiune ale rachetelor iraniene; România apărea în segmentul cel mai extins, de până la 2.000 km, subliniind importanța posturii de apărare din sud-estul Europei. În aceeași lună, Emil Hurezeanu, ministrul Afacerilor Externe la acel moment, a explicat public că amplasarea scutului în România a fost o reacție la pericolul reprezentat de programul nuclear și balistic al Iranului.
Cum funcționează și cine contribuie la BMD-ul NATO
Decizia de a dezvolta o capacitate extinsă de a fost luată de aliați în 2010, pentru a întări descurajarea și apărarea. Ținta declarată: acoperirea și protecția integrală a populațiilor, teritoriilor și forțelor NATO din Europa în fața proliferării rachetelor balistice — cu accent pe ritmul testelor și pe creșterea preciziei arsenalului iranian.
Arhitectura BMD reunește contribuții naționale voluntare (interceptori și senzori achiziționați de state, plus acorduri de găzduire), peste care se suprapune infrastructura comună de comandă‑control finanțată aliat. În practică, piesele esențiale sunt:
• Germania – centrul de comandă BMD de la Ramstein;
• Statele Unite – implementarea EPAA
• Turcia – radarul american BMD de la Kürecik;
• România – baza Aegis Ashore de la Deveselu;
• Polonia – baza Aegis Ashore de la Redzikowo;
• Spania – patru nave americane Aegis cu capacități BMD, găzduite la Rota, dislocabile pentru misiuni ale NATO după necesități.
În 2024, sistemul european de BMD a bifat o etapă majoră prin operaționalizarea bazei americane din nordul Poloniei, creată pentru detectarea și interceptarea atacurilor balistice. Mesajul transmis la Summitul NATO de la Washington (2024) a fost că disponibilitatea noii capabilități consolidează securitatea transatlantică într-un mediu marcat de folosirea pe scară largă a rachetelor balistice în teatrele din Ucraina și Orientul Mijlociu.
„Ca o alianță defensivă, nu putem ignora această amenințare. Apărarea antirachetă este un element esențial pentru sarcina principală a NATO de apărare colectivă”.
Astăzi, aproximativ 200 de militari deservesc cele două situri de interceptare din România și Polonia, cu Deveselu operațional din 2016 – un reper discret, dar decisiv, în echilibrul de securitate al flancului estic.
