Guvernul condus de Ilie Bolojan a deschis calea către executarea silita a sumelor acordate prin Venitul Minim de Incluziune – sprijinul social destinat familiilor și persoanelor cu resurse reduse. Măsura schimbă modul în care autoritățile locale își pot recupera creanțele și poate afecta direct bugetele a peste 262.000 de beneficiari ai programului.
Prin ordonanța privind reforma administrației, adoptată marți, 24 februarie, agențiile teritoriale pentru plăți și inspecție socială pot reține, la cererea direcțiilor fiscale locale, până la o treime din sumele virate prin VMI, pentru a acoperi impozite și taxe locale restante. În ianuarie 2026, 262.164 de persoane au încasat VMI, iar valoarea totală plătită a fost de 174,807 milioane de lei – cifre ce indică anvergura programului și potențialul impact al noilor rețineri.
Ce prevede noua reglementare
Modificarea introduce un mecanism prin care recuperarea datoriilor locale poate avea loc direct din sprijinul social. Practic, atunci când primăria sau direcția de taxe locale notifică existența unor restanțe, agențiile teritoriale pot opera poprirea în cuantum de până la o treime din VMI, executarea silita devenind o opțiune expresă în cazul neplății.
Importanța VMI ca plasă de siguranță rămâne centrală: ajutorul acoperă cheltuieli de bază pentru persoane în dificultate. Totuși, includerea sa în sfera sumelor supuse popririi ridică întrebări privind protecția socială și echilibrul dintre disciplina bugetară și sprijinul minim necesar. Autoritățile susțin că abordarea urmărește responsabilizarea contribuabililor și o colectare mai eficientă a veniturilor locale.
Este esențial de reținut că poprirea nu operează automat. Procedura pornește la solicitarea autorităților fiscale locale și presupune informarea prealabilă a persoanei vizate, precum și respectarea etapelor procedurale. În absența unei înțelegeri de plată sau când condițiile agreate sunt încălcate, reținerea din VMI poate fi activată.
Drepturi și pași pentru beneficiari
Executarea este prezentată de autorități ca ultim pas în recuperarea datoriilor. Înainte de poprire, contribuabilii pot cere eșalonarea obligațiilor pe perioade de până la cinci ani, pentru a-și adapta plățile la veniturile disponibile. Negocierea unui grafic realist poate preveni reținerile directe din ajutorul social și reduce riscul acumulării de penalități.
„Chiar si in situatia in care anumite ajutoare sociale pot fi supuse procedurii executarii silite, beneficiarii acestora nu isi pierd drepturile procedurale. Persoana vizata trebuie sa fie informata cu privire la datorie si la masurile luate si are dreptul sa formuleze contestatie la executarea silita, daca apreciaza ca acestea sunt nejustificate sau nelegale. Instanta de judecata va analiza in ce masura modalitatea prin care autoritatile fiscale au inteles sa parcurga procedura de executare silita este justificata si proportionala”
a explicat avocatul Radu Pavel.
În practică, o persoană vizată trebuie să primească notificări oficiale despre debit și măsurile dispuse. Dacă apreciază că poprirea nu este temeinică, poate formula contestație la executare, cerând instanței să verifice legalitatea și proporționalitatea demersului. Verificarea în justiție privește inclusiv modul în care autoritățile au parcurs procedura și dacă au existat alternative rezonabile, cum ar fi eșalonarea.
Procedura nu este permanentă: ea încetează în momentul în care titularul obține un certificat de atestare fiscală locală care confirmă stingerea obligațiilor din titlurile executorii. După achitarea integrală a datoriilor, plata VMI se reia integral din luna următoare constatării stingerii obligațiilor. Astfel, impactul reținerii este limitat la perioada efectiv necesară recuperării restanțelor.
În lipsa unei solicitări de poprire din partea autorităților locale sau dacă datoria este stinsă pe parcurs, sumele din VMI rămân neatinse. Pentru situațiile în care sunt deja inițiate măsuri, beneficiarii pot cere calendare de plată adaptate și pot solicita clarificări de la agențiile teritoriale, astfel încât VMI să-și păstreze rolul de sprijin minim în momentele critice.
