Mama Geta, cunoscută ca mama artistului Culiță Sterp, a decis să transforme în pagini de carte povestea ei de viață. Intenția, la care spune că se gândește de mai mulți ani, a fost făcută publică pe 5 februarie 2026 și vizează o mărturie personală în care proiectul devine un spațiu pentru amintiri luminoase și umbre apăsătoare. Deși apare adesea zâmbitoare, ea mărturisește că în spatele imaginii publice se află răni vechi și episoade care încă dor.
„Eu vreau să scriu o carte, cu povestea vieții mele, va fi incredibil. De fiecare dată, după ce gătesc, pe mine mereu mă doare spatele și coastele rupte de bărbatul care a dezertat de acasă. Eu de vreo 3-4 spun că vreau să scot o carte despre ce am trăit, vreau să fie scurtă, de 100 de pagini, nu vreau să plictisesc lumea. Și sunt convinsă că o să prindă bine și o să se vândă.”
Ce promite volumul: ritm alert, pagini puține, amintiri grele
Planul schițat indică o biografie cu intrare rapidă în subiecte, structurată de un cuprins care urmărește episoadele dramatice și momentele de cotitură. Autoarea a adunat deja note și scene-cheie, preferând un format compact, de aproximativ 100 de pagini, ușor de parcurs. În centrul atenției nu este doar durerea, ci și speranța de a așeza trecutul într-o narațiune care să îi dea sens.
În paralel, Mama Geta caută un titlu scurt – două sau trei cuvinte – care să surprindă esența cărții fără a o încapsula strict în registrul de dramă. Așteptările privind impactul public sunt ridicate, iar convingerea ei că povestea va „prinde” vine din dialogul constant cu publicul și din vizibilitatea obținută în ultimii ani.
„Cred că și un milion de exemplare o să vând. Am notat deja niște idei, mai ales episoadele dramatice, sunt toate notate, pe acelea nu pot să le uit vreodată. Mereu mă gândesc la titlul cărții, când am puțin timp liber, nu m-am hotărât încă, parcă nu aș vrea să fie chiar dramă. Aș vrea să fie scurt, din 2-3 cuvinte”
Răni vechi și un trecut care încă doare
Un capitol important este legat de perioada căsniciei, descrisă de ea ca plină de încercări. Potrivit propriilor relatări, a îndurat episoade de violență, cu urmări fizice și emoționale pe termen lung: dureri de spate, furnicături persistente la piciorul drept și coaste rupte. În acest context, spune că nu o interesează reacția fostului soț la lectura volumului; ceea ce contează este, afirmă ea, redarea fidelă a faptelor trăite.
„Va fi un fel de biografie, și cu copilăria mea, pe scurt, de unde am plecat, o introducere scurtă, apoi acel cuprins care va fi incredibil. Și fata mea, Ileana îmi spune mereu să termin ciorna, că mă ajută și ea după, o tipărim și îi dăm drumul. Să vedeți de acolo câți ar face tiktokuri. Sunt acolo niște povești și niște detalii pe care nimeni nu le știe. Fostul meu bărbat mi-a rupt coastele, mi-a dat în piciorul drept de mă furnică mereu, când stau în picioare sau când se schimbă vremea.”
Sprijinul familiei se vede în mod special prin implicarea Ileanei, fiica ei, care o încurajează să finalizeze ciorna pentru a trece apoi la pregătirea tiparului. Pentru Mama Geta, cartea devine atât o formă de mărturisire, cât și o punte către oameni care pot regăsi în aceste pagini propriile frământări.
„Pe mine nu mă interesează ce părere ar avea el sau ce va spune când va citi, pentru că e totul adevărat. Și la nuntă la Iancu el le-a zis copiilor că îi pare rău că a bătut-o pe mama lor. Păi degeaba îți mai pare rău acum, că m-a bătut gratis, asta e problema”
Deocamdată nu există un anunț privind data lansării sau detalii despre editare; proiectul rămâne în lucru, cu promisiunea unui text scurt, intens și clar, scris în registru personal și cu accent pe experiențe trăite, nu pe senzațional.
Mențiunea temporală: declarațiile au fost făcute public pe 5 februarie 2026; un eventual calendar de apariție, numele editorului sau alte detalii logistice nu au fost comunicate. Până la noi informații, rămâne de urmărit cum se va coagula această inițiativă literară născută din nevoia de a povesti și din dorința de a transforma rănile în experiențe împărtășite.
