Potrivit DGASPC Timiș, cazul a intrat oficial în atenția instituției pe 21 ianuarie 2026, după o sesizare transmisă de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș. De atunci, echipele au participat la toate audierile legate de incidentul în care este implicat minorul de 13 ani, inclusiv la discuțiile privind posibila distribuire de substanțe interzise în rândul adolescenților. Autoritățile subliniază că băiatul, având 13 ani, nu poate fi tras la răspundere penală, iar intervențiile din prezent și cele viitoare se bazează pe măsuri de protecție și suport, nu pe sancțiuni penale.
Măsura dispusă de Comisia pentru Protecția Copilului Timiș
Comisia pentru Protecția Copilului a stabilit, ca măsură imediată, supravegherea specializată în cadrul familiei. În acest cadru, specialiștii monitorizează copilul și părinții, urmând un plan de intervenție care va fi ajustat după evaluările în curs. Reprezentanții DGASPC precizează că familia a răspuns solicitărilor și menține un dialog constant cu autoritățile, aspect important pentru derularea sprijinului.
„Doresc să precizez că, în toată această perioadă, familia respectivului minor a colaborat cu noi şi am păstrat permanent legătura, atât cu familia, cât şi cu copilul, urmând ca, în funcţie de rezultatele evaluărilor care vor avea loc, acest copil să fie inclus în diferite tipuri de programe, inclusiv consiliere psihologică, psihoterapie, consiliere familială sau reabilitare medicală”
În paralel, instituția derulează un proces de evaluare în mai multe etape. Prima etapă vizează componenta psihologică, urmată de o analiză medicală, astfel încât specialiștii să contureze un tablou clar al nevoilor copilului și să decidă care sunt intervențiile potrivite. Procedura nu este una rapidă, fiind vorba despre examinări și observații succesive, dar autoritățile subliniază caracterul său esențial pentru alegerea măsurilor adecvate.
„În situaţia aceasta este important să facem o evaluare complexă, atât medicală cât şi psihologică. Există diferenţe între acestea. Prima dată se trece la o evaluare psihologică, unde putem să vedem un tablou, anumiţi indici, şi ulterior intră într-o evaluare medicală. Aceste demersuri durează un timp şi sunt deosebit de importante pentru a putea stabili ce fel de măsuri, ce fel de programe, ce felul de intervenţii pot fi luate în funcţie de specificitatea cazului”
Posibile intervenții și scenarii privind găzduirea minorului
Specialiștii notează că există diferențe între tipurile de sprijin care pot fi oferite: consiliere psihologică, psihoterapie și intervenții medicale. Consilierea urmărește pașii de bază și suportul imediat, în timp ce psihoterapia implică un proces mai lung, construit pe informații detaliate și obiective terapeutice specifice. Intervențiile medicale pot completa acest parcurs, dacă evaluările indică necesitatea.
„De asemenea, cu privire la intervenţii, aş putea să fac o diferenţă între consiliere, psihoterapie, intervenţii medicale. Consilierea este un aspect primar pe care putem să-l facem (…) iar psihoterapia este un proces de lungă durată, unde avem nevoie de mult mai multe detalii pentru a putea demara un astfel de proces”
În privința locului în care se va afla copilul în perioada următoare, DGASPC Timiș ia în calcul toate opțiunile. Contextul tensionat din comunitățile de proveniență este evaluat atent, iar una dintre variantele posibile, în funcție de rezultate și de siguranța copilului, este instituționalizarea într-un centru rezidențial. Decizia finală va ține cont de recomandările echipelor de evaluare și de mediul cel mai potrivit pentru protecția și recuperarea minorului.
Planul de sprijin poate include, pe lângă consiliere familială și reabilitare medicală, și acțiuni de mediere în comunitate, astfel încât tensiunile să fie diminuate, iar copilul să beneficieze de un cadru stabil. Autoritățile spun că vor continua să participe la toate etapele administrative și la audierile relevante, pentru a corela demersurile sociale cu cele instituționale.
Pe măsură ce evaluările avansează, pașii următori vor fi anunțați de instituțiile responsabile. În acest moment, prioritare rămân siguranța copilului, monitorizarea atentă și intervențiile adaptate, cu accent pe un traseu de recuperare construit pe dovezi și pe nevoile reale ale minorului.
