În munții de la frontieră, iarna nu negociază. Când termometrul coboară la -20°C, iar vântul „taie” vizibilitatea, fiecare minut fără semnal devine o întrebare apăsătoare: mai e timp?
Așa a început și alerta din Maramureș, în dimineața de luni, 12 ianuarie 2026: un bărbat de 31 de ani, cetățean ucrainean, rămăsese blocat în zona montană de graniță. Echipele Salvamont au pornit spre perimetrul Suligu – Valea Vaserului, iar traseul a devenit rapid mai mult decât o simplă căutare.
Orele în care s-a rupt legătura
În primele ore, totul s-a învârtit în jurul aceluiași lucru: contactul cu bărbatul. Apoi, liniștea. Salvatorii au rămas fără legătură cu el pentru mai multe ore, exact când frigul își face cel mai repede „meseria”, iar energia scade de la un pas la altul.
În zonă, zăpada trecea de un metru, iar printre drumuri și culmi se adunaseră obstacole care încetinesc orice înaintare: arbori doborâți de viscol, porțiuni greu de citit în întuneric și porțiuni unde orice greșeală costă.
Sursele din teren au vorbit despre o stare deja fragilă a tânărului, afectată de frigul extrem. Iar aici, detaliile „mici” devin decisive: o baterie care moare, un vânt care schimbă direcția, o urmă acoperită complet în câteva minute.
Traseul imposibil și deciziile care au schimbat totul
Misiunea s-a lovit de o problemă majoră: vremea a tăiat din start opțiunile rapide. Elicopterul nu a putut fi ridicat de la sol din cauza vizibilității reduse și a rafalelor puternice. Iar intervenția motorizată a devenit, pe bucăți, inutilă.
Un snowmobil a fost folosit cât s-a putut, apoi a fost lăsat în urmă. Dincolo de un anumit punct, zăpada era atât de mare încât echipajele au fost obligate să continue altfel, cu tot ce înseamnă acest lucru pentru efort și timp.
Salvatorii au trecut pe schiuri de tură și au împins înainte cu o încărcătură care spune tot despre presiunea momentului: echipament medical vital, inclusiv defibrilator, oxigen și un dispozitiv pentru compresii toracice. Fiecare kilometru a însemnat greutate în plus, dar și o singură idee fixă: să ajungă la timp.
Șeful Salvamont Maramureș, Dan Benga, a explicat că echipele au fost forțate să joace „la limită” cu deciziile: să înainteze, dar să nu arunce oamenii în pericol inutil; să grăbească ritmul, dar să nu piardă controlul asupra traseului într-o zonă care poate deveni capcană, mai ales noaptea.
În noaptea de luni spre marți, 12–13 ianuarie 2026, după ore în care orice pas părea să întârzie prea mult, salvatorii au ajuns la bărbat marți, în jurul orei 01:00, iar decizia imediată a fost să nu forțeze coborârea prin zăpada înaltă, la temperaturi sub -20°C.
„E în viaţă. S-au adăpostit la o stână, unde au făcut un foc.”
În paralel, echipele au luat în calcul o intervenție aeriană, dacă se deschide o fereastră de vreme bună, iar coborârea urma să fie reluată abia când condițiile nu mai transformau fiecare metru într-un pariu.
