**Jurnalul meu**
Azi, soțul meu s-a întors de la mama lui, a oftat adânc și a sugerat să facem un test de paternitate pentru fetița noastră de doi ani: *Nu pentru mine, ci pentru mama.*
Într-o zi de demult, a venit acasă după o vizită la ea, a tras aer în piept și a rostit aceleași cuvinte: *Nu e vorba de mine, ci de mama.*
…Cu jumătate de an înainte de nuntă, ea îi tot spunea fiului său: *Nu te însura cu ea, nu te merită!* îmi povestește Mariana, de treizeci de ani, cu voce tremurând de durere. *E prea frumoasă, o să umble după alții!* Atunci, râdeam și glumeam că Dragoș ar fi trebuit să aleagă o *zână*, ca să nu mai fie nicio îndoială. Dar acum nu mai avem chef de râs. Deloc!
Mariana nu se consideră o frumusețe irezistibilă. O fată obișnuită din periferia Iașilor, se îngrijește ca oricare alta. Zveltă, îngrijită, se îmbracă simplu, mereu a fost pretentioasă în relații și și-a impus respectul. De ce socră-sa, Doamna Eleonora, a decis că Mariana e ușuratică și infidelă, rămâne un mister. Dar femeia asta a transformat viața nurorii într-un coșmar.
Căsătoriți de patru ani, au o fetiță. Mariana e în concediu de creștere a copilului, zilele ei sunt o succesiune nesfârșită de gătit, curățenie și schimbat scutece. Singurele persoane cu care vorbește sunt alte mame din parc. Dar socră-sa nu dă pace. Bănuiește că Mariana o înșală, o urmărește ca un detectiv dintr-o telenovelă ieftină.
*Mereu m-a pândit!* oftează Mariana, cu ochii umplându-i-se de lacrimi. *Sună, verifică, apare fără avertizare, încearcă să controleze fiecare pas al meu. La început, încercam să iau în glumă, îi povesteam lui Dragoș și râdeam. Dar e epuizant! Deja mi-am pierdut răbdarea de nenumărate ori, am avut certuri urâte. Se liniștea pentru scurt timp, apoi relua și mai tare.*
Primul scandal s-a întâmplat la câteva luni după nuntă. Doamna Eleonora a apărut brusc la locul de muncă al Marinei. Fără să anunțe, fără motiv. Voia să confirme: *Chiar aici lucrează nora mea? Sau minte soțului, spunând că e la birou când de fapt e cu amanții?*
*Nici nu știu cum au lăsat-o să intre!* își amintește Mariana, cu vocea tremurând de indignare. *Clădirea are pază, vizitatorii intră doar cu programare. Am sărit în sus când secretara mi-a adus-o în birou: Ai o vizită. Am întrebat-o: Doamnă Eleonora, ce faceți aici? Și ea a răspuns: Am venit să văd unde lucrezi. Și se uita în toate părțile! Biroul e open-space, toată lumea la calculator, totul la vedere. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi făcut dacă aveam cabinet propriu.*
Mai târziu, secretara, Andreea, i-a mărturisit că femeia îi pusese o groază de întrebări. *De cât timp lucra Mariana acolo? Venea întârziată? Cu cine vorbea? Avea pe cineva special la birou?* *Am spus că e măritată, că are soț!*, adăugase ea, mirată. Mariana a izbucnit. Acasă, i-a turnat lui Dragoș: *Mama ta a depășit orice limită! Vorbește cu ea, nu e normal! Doar n-a căutat sub masă după amant. Dar cine știe, poate a făcut-o!*
Dragoș părea să aibă o discuție serioasă cu mama lui. A urmat o răgaz. Doamna Eleonora a început să sune doar seara, să întrebe cum merge totul, să trimită prăjituri de casă. Mariana a început să creadă că furtuna trecuse. Se înșela.
Următorul incident s-a petrecut când Mariana era însărcinată, dar încă lucra. Răcită, a luat concediu medical și dormea acasă, cu telefonul închis, când a auzit bătăi violente în ușă și soneria trăgându-se fără oprire. *M-am ridicat crezând că e incendiu sau urgență!* își amintește. *M-am uitat prin vizor și era socră-mea! Cu o față înfricoșătoare, lovind ușa cu piciorul și apăsând soneria. Mi-a fost frică să deschid, i-am sunat lui Dragoș: Vino imediat, nu știu ce se întâmplă! A ajuns în douăzeci de minute. Și ea a stat tot timpul ăsta la ușă, așteptându-mă!*
Au mustrat-o împreună pe Doamna Eleonora. Mariana a amenințat că va chema poliția și un psihiatru dacă se mai repetă. *Ține-o departe de mine!* i-a cerut soțului. Și, din nou, a urmat liniște.
Mariana a născut o fetiță, dar socră-sa nici măcar n-a vrut să se uite la nepoată. Mai târziu, s-a aflat de ce. Nu credea că e a lor. *Bineînțeles, eu *umblu pe ici pe colo*, cum putea copilul să fie al lui Dragoș?* râde amar Mariana. Motivul? În familia soțului ei se nășteau numai băieți. O fată, în logica Doamnei Eleonora, era dovadă de infidelitate. *Am ignorat nebunia asta* spune Mariana. *Nu vorbesc cu ea. Dragoș o vizitează, merge o dată pe lună, dar fără noi. Poate e mai bine așa. Niciodată n-aș încredința-o fetiței mele.*
Dar cel mai rău urma să vină. Până când, într-o după-amiază, Dragoș s-a întors de la mama lui, a tras aer în piept, a ezitat și a propus să facă testul de paternitate. *Nu pentru mine, Mariana, ia aminte!* s-a apărat el, fluturând mâinile. *Nu am nicio îndoială. E pentru mama! Vreau să se liniștească odată pentru totdeauna. A înnebunit, și eu trebuie să ascult asta!*
Mariana a râs, un râs sec. *Pentru mama ta?* a repetat, cu vocea tremurând de furie. *Mai bine recunoști că ai crezut-o! Știi că nu se va opri niciodată. Facem trei teste în clinici diferite,
