Pădurile noastre nu trebuie doar apărate – ele trebuie înțelese ca o moștenire vie, nu ca o marfă cu preț pe metru cub.
Johan Eliasch este un om de afaceri britanico-suedez cunoscut pentru o inițiativă remarcabilă: în 2005, a cumpărat aproximativ 400.000 de acri de pădure tropicală în Amazonul brazilian (zona Rainforest Trust), cu scopul expres de a proteja natura, nu de a o exploata. Practic, a plătit milioane de dolari pentru a opri defrișările, a opri exploatarea comercială și a păstra biodiversitatea. A fondat organizația Cool Earth, care colaborează cu comunități locale pentru a păzi pădurile tropicale împotriva distrugerii. Nu a cumpărat pădurile pentru profit, ci pentru a le lăsa intacte pentru generațiile viitoare.
În România, situația este aproape opusă. Țara noastră are unele dintre cele mai valoroase păduri virgine din Europa – în special în zonele montane – dar se confruntă cu defrișări ilegale pe scară largă de peste 30 de ani. Estimările variază, dar unele ONG-uri spun că peste jumătate din lemnul tăiat anual este ilegal. Hoții de lemn, rețelele de exploatare și complicitățile locale cu autoritățile au dus la dispariția a zeci de mii de hectare de pădure.
În timp ce Eliasch a folosit propriile resurse pentru a salva pădurile, în România, statul abia reușește să le păzească. Deși avem Garda Forestieră, Inspectorul Pădurii (o aplicație care semnalează transporturile de lemn) și camere de monitorizare în păduri, realitatea arată că infracțiunile forestiere sunt rar pedepsite. Mai mult, pădurari care încearcă să oprească ilegalitățile sunt amenințați sau chiar atacați – unii dintre ei au murit în ultimii ani.
Diferența de viziune e esențială: Eliasch consideră pădurea o comoară de protejat, o investiție în viitorul planetei. În România, pădurea este adesea privită ca o resursă de exploatat rapid, cu cât mai puține reguli, cu cât mai mult profit pe termen scurt.
O altă diferență majoră este relația cu comunitățile locale. În Amazon, Eliasch și organizația lui colaborează cu populațiile indigene pentru a păstra echilibrul ecologic. În România, comunitățile de munte pierd accesul la resurse sau sunt lăsate să se descurce singure în fața mafiei lemnului.
Desigur, în România există și exemple pozitive – ONG-uri ca Greenpeace, Agent Green sau WWF luptă pentru păduri, iar unele inițiative locale (ca Fondul pentru Mediu sau plantările din campanii publice) încearcă să schimbe situația. Dar lupta e grea și inegală.
Johan Eliasch e un exemplu de cum banii și influența pot fi folosite pentru a salva natura, nu pentru a o distruge. România, în schimb, are nevoie de mai multă voință politică, legi aplicate ferm și o schimbare profundă de mentalitate. Pădurile noastre nu trebuie doar apărate – ele trebuie înțelese ca o moștenire vie, nu ca o marfă cu preț pe metru cub.
Distribuie acest articol:
Recomandam urmatoarele produse:
