Marian Cozma rămâne un reper de emoție și respect pentru lumea handbalului. La 17 ani de la seara de 8 februarie 2009, când pivotul român a fost ucis la Veszprém, durerea familiei nu s-a stins, iar discuțiile despre pedepsirea celor vinovați reapar odată cu apropierea finalului de detenție pentru doi dintre agresori.
Comemorare la Veszprém: „Durerea nu se diminuează”
Dispariția lui Cozma, la doar 26 de ani, a zguduit sportul european. În Ungaria, memoria sa rămâne vie: oficialii și suporterii echipei maghiare s-au strâns din nou pentru a-l omagia pe „
În dosar a figurat și Ivan Sztojka. Acesta a fost condamnat mai întâi la nouă ani, pedeapsă urcată apoi la 12 ani, după implicarea sa în fapte grave precum trafic de persoane și proxenetism. Ulterior, a beneficiat de eliberare condiționată pentru „bună purtare”, dar un an mai târziu a ajuns din nou în detenție pentru „proxenetism în grup infracțional”.
Drama l-a doborât pe tatăl sportivului, Petre Cozma, care povestește că a suferit patru infarcturi și se deplasează cu ajutorul cârjelor, după amputarea unui picior. Nu mai găsește forța să meargă des nici la mormântul fiului.
„Fiul meu putrezește în mormânt, iar pe ăsta l-au eliberat. El cred că era, de fapt, cel care l-a omorât pe Marian. O să vorbesc cu avocatul meu să văd ce-i de făcut. Oricum am deschis proces și la CEDO, merg până în pânzele albe cu ei”
În timp ce familia poartă încă dorul și nedreptatea resimțită, la Veszprém numele lui Marian Cozma rămâne rostit cu respect, iar fanii continuă să-i celebreze memoria prin gesturi simple și sincere.
Păsărilă”. Tragedia a pornit după o altercație într-un local de noapte; în afara clubului, jucătorul român a fost înjunghiat mortal în inimă, iar alți doi colegi au fost grav răniți.
„Au trecut 17 ani de la acea seară tragică, dar durerea nu se diminuează cu timpul. Simt că Marian Cozma este încă cu noi. În Arenă, în oraș, peste tot. Acum ne-am adunat din nou sa ne amintim de el. Pentru că știm:
Cel pe care îl păstrezi în inima ta nu moare niciodată,
cel pe care l-ai așteptat în visul tău,
cine ți-a spus despre cădere,
și pentru cine plângi.
Și nu te va părăsi pentru totdeauna.
sufletul lui îți va păzi sufletul,
și deja se gândește la un viitor mai bun,
unde ar putea fi acolo cu tine.
(Minunatul Ervin)”
Mesajul de pe pagina clubului sintetizează legătura afectivă pe care orașul și echipa o păstrează cu fostul lor pivot.
Cei condamnați, aproape de finalul pedepsei. Strigătul unui tată
La scurt timp după crimă, autoritățile maghiare i-au identificat pe agresori. Raffael Sandor și Nemeth Gyozo, considerați principalii autori, au primit inițial detenție pe viață, însă pedepsele le-au fost reduse ulterior la 18 ani de închisoare. În prezent, ei se află încă după gratii și se apropie de finalul executării, având mai puțin de doi ani rămași din sentință.
