Povestea Unui Prieten: Căsătorie Din Dragoste
Într-o zi frumoasă, un prieten de-al meu, Ionuț, hotărî să se însoare. Se căsători din dragoste, firește. Mireasa, Ana-Maria, era frumoasă, deșteaptă și independentă. Lucra ca contabilă la o firmă mare și câștiga bine.
Ionuț nu voia să rămână în urmă când venea vorba de venituri. Accepta slujbe în plus și munca până târziu ca să achite mai repede creditul pentru apartament.
Apartamentul lor fu cumpărat în scurt timp. Strânseseră banii, luaseră un împrumut, iar familia le mai dăduse și ea o mână de ajutor. Renovaseră totul în stil european și îl decoraseră cu gust. Părea că acum urma să trăiască fericiți.
Dar felicitatea nu veni. Ana-Maria nu reușea să țină înțeleptul casei. Ori nu știa să spele podelele, să șteargă praful și să pregătească cina la timp, ori pur și simplu nu vrea. Se scuza că era obosită de la serviciu și ajungea târziu acasă. Însă și Ionuț muncea până seara.
Așa începură certurile despre cine face mai mult prin casă. Primele șase luni trecură în lupte zilnice într-un apartament plin de haine aruncate și vase nespălate. Totuși, niciunul nu mărturisea rudelor motivul certurilor. Amândoi le era rușine.
Într-o zi, Ionuț merse la pescuit cu socrul său. Ambii erau pasionați de pescuit și de aceea se înțelegeau atât de bine. Noaptea, lângă foc, cu un pahar de vin la îndemână, Ionuț se descarcă în fața socrului, după ce acesta îi promise că nu va spune nimănui, mai ales soacrei.
Socru jură să păstreze taina, dar spuse că casa lor nu va avea pace până nu vor primi un păzitor al căminului.
Am pe cineva în minte, zise socru. Când voi avea timp, îl voi convinge să se mute la voi.
Ionuț crezu că socru înnebunise, dar tăcu.
Săptămâna următoare, socru apăru la ei cu o pisicuță. Ionuț se înfurie. La ce bun? Doar va face și mai multă mizerie! Dar socru îl chemă pe balcon să fumeze și-i aminti de păzitorul casei. Spuse că-l adusese cu pisica și că acum totul se va îndrepta. Doar să aibă grijă de ea.
Ionuț se îndrăgosti imediat de pisicuță. Mică și drăgălașă, îl acceptă repede ca stăpân. Oriunde mergea el, ea îl urma, cerându-i mângâieri. Doar o dată trebui să curețe un mic accident pe podea, dar numai în acea noapte.
A doua zi, când Ionuț se întoarse de la serviciu, casa era curată. Nici o haină pe jos, iar Ana-Maria pregătea o cină minunată!
Încântat, Ionuț, în sfârșit, montă raftul din baie, cum promisese de mult.
Ziua următoare, o găsi pe Ana-Maria aspirând covoarele. Și el se hotărî să ajute: dădu gunoiul și cumpără pâine. De la magazin aduse și o sticlă de vin. Cina fu aproape o sărbătoare. Nici nu-și mai aminteau când făcuseră așa ceva.
Și tot așa fu toată săptămâna. Părea că bucuria se întorsese în casă. Duminică seară, Ana-Maria îi spuse lui Ionuț:
Mâine nu mai trebuie să vii acasă în timpul zilei. Am cumpărat nisip și am pregătit un loc pentru pisică în baie.
Pentru cine?
Pentru pisicuța ta. Știu că vii acasă în fiecare zi la prânz să cureți și să aranjezi. Dar de acum, nu-ți mai face griji, m-am ocupat eu.
Ionuț rămase uimit. El nu venise acasă la prânz. Crezuse că Ana-Maria era cea care curăța. Dar se pare că-i era rușine să stea degeaba într-o casă ordonată.
Hotărî să ia o jumătate de zi liberă ca să afle adevărul. Păr
