e fiecare dată când plouă abundent, numeroase străzi din orașele României se umplu de bălți, iar pe facturile de utilități mulți consumatori observă o rubrică pentru „apa pluvială”. Ideea că ar exista o „taxă pe ploaie” a prins rădăcini, însă, în realitate, această sumă nu este o taxă pe precipitații, ci plata unui serviciu public necesar funcționării orașelor.
Ce înseamnă, de fapt, suma pentru apa pluvială
Contravaloarea trecută pe factură acoperă lucrările din sistemul public de canalizare care preia apele meteorice ajunse pe străzi, în curți sau pe alte suprafețe impermeabile. Aceste ape sunt:
colectate din rigole și guri de scurgere; transportate prin rețeaua de canalizare; epurate atunci când ajung în stații; pomparea este folosită acolo unde diferențele de nivel o impun; iar, la final, sunt deversate controlat în cursuri de apă sau lacuri, conform regulilor în vigoare.
Toate aceste etape înseamnă infrastructură, personal, energie și mentenanță, adică costuri operaționale reale. Din acest motiv, legisla
„Este greșit că se spune că e o taxă. Nu e taxă, este plata unui serviciu, de evacuare a apei din curte, de pe stradă…”, a declarat Ionel Tescaru, președinte ANRSC.
Cum se stabilește și de ce se aplică același tarif ca la apa uzată
Tariful de canalizare reflectă costurile totale ale operatorului pentru a exploata și întreține rețeaua și instalațiile aferente. Aceste costuri se raportează la întregul volum de apă gestionat prin sistem, care include atât apele uzate menajere, cât și apele meteorice. În consecință, apa pluvială apare pe factură la același tarif aplicat apelor uzate.
Obligația de plată este generală pentru persoanele fizice și juridice din unitatea administrativ-teritorială deservită, iar încasarea se face prin facturile emise de operatorii locali de apă și canalizare.
Cum se calculează efectiv pe factură
— Apa uzată menajeră este, de regulă, considerată egală cu volumul de apă potabilă înregistrat la consum.
— Apa meteorică se estimează în funcție de suprafața deținută (de exemplu, curți, acoperișuri, platforme) și de cantitățile medii multianuale de precipitații specifice zonei.
— Formula generală presupune înmulțirea cantității astfel estimate cu tariful de canalizare valabil.
Această abordare a stârnit controverse deoarece mulți asociază, în mod eronat, rubrica de pe factură cu o „taxă pe ploaie”. Autoritățile subliniază însă că plata privește serviciul de preluare și evacuare a unor volume semnificative de apă care, altminteri, ar inunda carosabilul, trotuarele și proprietățile private. Practica este întâlnită în marile orașe europene, unde rețelele urbane trebuie întreținute și dimensionate pentru episoade de precipitații variabile.
Pe scurt, suma aferentă apelor pluviale are rolul de a susține funcționarea unei infrastructuri esențiale — de la guri de scurgere până la colectoare, stații și puncte de deversare — astfel încât apa ajunsă pe domeniul public sau pe proprietăți să fie îndepărtată în siguranță și în condiții conforme cu normele de mediu.
