Pentru Elena, muzica s-a oprit.
Sala plină de oameni s-a estompat, vocile s-au transformat într-un bâzâit îndepărtat. Îl privea pe bărbatul din fața ei și nu-l mai recunoștea.
— Apartamentul… pe numele mamei tale? a repetat, încet, ca pentru ea.
— Hai, nu începe, i-a răspuns Lucian, iritat. Discutăm acasă.
„Acasă.”
Cuvântul i-a lovit pieptul ca un pumn.
Elena s-a ridicat încet de pe scaun. A lăsat paharul jos. Și-a netezit rochia și, cu o voce surprinzător de calmă, a spus:
— Mă scuzați puțin.
A ieșit din sală. Pe hol, s-a sprijinit de perete. Mâinile îi tremurau. Tot ce muncise, tot ce economisise, toate nopțile când numărase fiecare leu… fusese deja împărțit peste capul ei.
„E logic”, spusese el.
Logic pentru cine?
S-a întors în sală. Muzica continua. Oamenii dansau. Ana o privea atent, ca și cum aștepta verdictul.
Elena s-a apropiat de masă și a cerut microfonul.
— Vreau să spun câteva cuvinte, a zis ea.
Lucian a încremenit.
— Elena, nu acum…
Dar era prea târziu.
— Astăzi trebuia să fie cea mai fericită zi din viața mea, a început ea. Și chiar a fost… până acum câteva minute.
Sala a amuțit.
— Am aflat chiar la propria mea nuntă că apartamentul pe care l-am cumpărat cu banii mei, muncind ani de zile, urma să fie „cedat” fără acordul meu. Că viitorul meu era deja decis… fără mine.
Ana a înroșit.
Lucian s-a ridicat brusc.
— Te faci de râs!
— Nu, Lucian, a spus Elena calm. Tu ai făcut asta.
A scos telefonul. A deschis aplicația băncii. Și-a schimbat parola. Apoi a scos din poșetă un dosar subțire.
— Actele sunt doar pe numele meu. Și așa vor rămâne.
Un murmur a străbătut sala.
— Nunta se oprește aici, a continuat ea. Pentru mine, căsătoria înseamnă respect, nu planuri făcute pe ascuns.
Și-a scos verigheta și a pus-o pe masă.
A plecat.
În seara aceea, Elena s-a întors singură în apartamentul ei. A deschis larg ferestrele. Aerul nopții i-a umplut plămânii.
A plâns. Mult.
Dar, pentru prima dată după mult timp, a adormit liniștită.
Câteva luni mai târziu, a renovat balconul. A pus flori. A ieșit la cafea cu prietenele fără să dea explicații nimănui. Și a învățat ceva important:
Dragostea nu cere sacrificii oarbe. Dragostea cere respect.
Iar uneori, cea mai bună decizie e cea care te salvează pe tine.
