Peste 300 de români evacuați din Orientul Mijlociu au aterizat, în noaptea de , pe Aeroportul Henri Coandă – Otopeni. Potrivit datelor transmise public, 318 persoane – pelerini și turiști – au fost aduse acasă cu zboruri charter. În paralel, autoritățile menționează că aproape 14.000 de cetățeni români se află încă în regiune.
Oamenii povestesc că au trăit ore tensionate, iar unii dintre ei afirmă că au simțit explozii în imediata apropiere a locurilor unde erau cazați. Mărturiile includ relatări precum: „Au trecut bombe pe la hotelul nostru”. Nemulțumirea frecventă este că sprijinul instituțional ar fi venit prea lent, deși ei solicitau insistent repatrierea.
Zboruri de repatriere și întârzieri pe traseul Israel – Egipt – București
Itinerariul unei părți dintre pasageri a fost modificat pe ultima sută de metri. Deși aceștia trebuiau să plece luni dimineață, transferul terestru din Israel către Egipt a fost întârziat, ceea ce a împins și ora decolării aeronavelor. Chiar și așa, toate cursele au ajuns fără incidente la Otopeni, în cursul nopții.
Despre sosirile din noaptea de 2 spre 3 martie 2026 a vorbit și deputata Oana Țoiu, care a descris pe rețelele sociale derularea zborurilor charter operate în sprijinul călătorilor români.
„Sunt pe aeroportul Otopeni, unde a aterizat în această noapte cel de-al doilea zbor de repatriere asistată din Orientul Mijlociu. Cele două zboruri au aterizat cu bine în România cu 318 cetățeni români, pelerini și turiști, în sistem charter, organizat de agențiile de voiaj alături de campania Tarom”, a scris Oana Țoiu pe pagina sa de Facebook.
Relatarea oficială confirmă atât numărul total al pasagerilor, cât și faptul că operațiunea a fost realizată prin chartere ale agențiilor de turism, în cooperare cu operatorul aerian național, menționat în mesaj.
Reproșuri către stat și frica trăită pe teren
La sosire, mulți dintre pasageri au vorbit despre temeri reale și incertitudine în orele cât au așteptat plecarea din zonele expuse. Unii au susținut că au stat adăpostiți perioade lungi, ascultând sirene și explozii, iar alții au spus că au schimbat mai multe locuri de cazare până au găsit transport spre frontieră. În acest context, o parte dintre evacuați acuză statul că nu i-ar fi sprijinit suficient de rapid pentru a ieși din calea confruntărilor armate.
Au existat inclusiv familii separate temporar până când s-au pus la punct listele de îmbarcare pe rutele de tranzit. Dincolo de aceste dificultăți, toți cei sosiți în noaptea de 2–3 martie au reușit să ajungă la București, unde au fost întâmpinați de rude și prieteni. Pentru unii, drumul de la plecarea din hotel până la intrarea în terminalul din Otopeni a durat mai bine de o zi, din cauza controalelor de securitate și a aglomerației pe coridoarele de tranzit.
„Au trecut bombe pe la hotelul nostru” – spun evacuați care povestesc cum geamurile vibrau la apropierea exploziilor. Mărturiile lor descriu stări de panică și îngrijorarea constantă că plecarea ar mai putea întârzia, în timp ce în jurul lor se auzeau detonări.
Pe fondul acestor experiențe, presiunea publică pentru accelerarea procedurilor de evacuare rămâne ridicată. Oamenii cer comunicații mai clare despre timpii de așteptare la punctele de trecere, despre listele de pasageri și despre modul în care sunt alese prioritățile la îmbarcare.
În timp ce 318 persoane au ajuns deja acasă în noaptea de 2–3 martie 2026, aproape 14.000 de români rămân încă în Orientul Mijlociu. Pentru aceștia, fiecare actualizare privind coridoarele de tranzit și orarul curselor speciale poate face diferența între ore grele de așteptare și plecarea în siguranță către România.
Marți, 3 martie 2026, familiile din țară încă așteaptă vești despre rudele aflate în străinătate, în timp ce cei sosiți peste noapte își planifică drumul către localitățile de domiciliu, după formalitățile de la aeroport.
