January 2026

Maria Ghiorghiu face noi dezvăluiri despre România, pe blogul său. Acolo, împărtăşeşte cu fanii toate predicţiile şi previziunile pe care le are. De această dată, povesteşte despre “o lumină albă şi strălucitoare”, care a trezit-o din somn. Maria GhiorghiuDragii mei, În aceasta dimineata ma trezeste o lumina alba si orbitor de stralucitoare. Am tresaltat pe […]

Atmosfera din apartament se înăspri brusc. Mașa își strângea mânecile tricoului, simțindu-se deodată ca o intrusă în propria poveste. Irina rămase dreaptă, cu valiza lângă ea, fără să clipească. Vlad, prins între ele, își dădu seama că siguranța lui se clatină ca un pod șubred de lemn. — Nu te-am adus aici să te judeci

Bărbatul a ridicat mâna, fără grabă, iar prezentatorul a încremenit, neștiind dacă să-i dea voie să vorbească. În cele din urmă, a dat din cap. — Un milion de lei, a spus necunoscutul, clar și apăsat. Pentru o clipă, nimeni n-a reacționat. Cuvintele păreau că plutesc în aer, fără să-și găsească locul. Apoi cineva a

— Spune-mi, a întrebat el încet, cu privirea încă lipită de copil, e fericită? Întrebarea a căzut ca un trăsnet într-o cameră prea mică pentru orgolii mari. Andrei n-a răspuns imediat.S-a uitat la mine.Apoi la fetița noastră, Maria, care stătea pe covor și își pieptăna păpușa, fredonând ceva învățat la grădiniță. — Da, a spus el simplu.

Din prima zi, casa nu a mai fost a mea. Mirela a început să mute lucruri.Perdele. Fețe de masă. Icoanele mele au dispărut de pe perete și au fost înlocuite cu tablouri „moderne”. În bucătărie, s-a plâns că aragazul e vechi și că mâncarea „nu iese ca la ei”. Robert comenta tot.Cât consumă centrala.Cât stă

Mirosul de friptură îmi umplea nările, iar stomacul mi se strângea.Nu de foame.De rușine. Am lăsat lingura să-mi cadă din mână, intenționat.A făcut zgomot pe fața de masă.Elena a oftat teatral. — Vezi? Ți-am zis. Nici să mănânce nu mai știe. Radu a râs scurt, fără să mă privească.Telefonul lui vibra constant.Viața mergea mai departe

— Știu, mamă… dar circulă niște poze cu casa ta.Comentarii urâte.Oamenii râd de tine. Ana a închis ochii.Nu avea nevoie să vadă pozele ca să știe ce scriau.„Nebuna satului.”„Baba speriată.”„Casa cu țepi.” — Mamă, de ce faci asta?a întrebat Ioana mai încet.Oamenii nu înțeleg.Nici eu nu înțeleg. Ana a tăcut câteva secunde.Apoi a vorbit rar,

Elena a simțit cum i se taie picioarele.S-a sprijinit de perete și a dus mâna la burtă, instinctiv, ca și cum ar fi vrut să-și protejeze copilul de cuvintele acelea. În seara aceea n-a spus nimic.A urcat în dormitor, a zâmbit forțat la Radu și a decis un singur lucru: dacă ei jucau murdar, avea

Am intrat din nou în casa mea cu pași grei, sprijinit în cârje, dar cu mintea limpede ca niciodată. Nu mai era casa în care plecasem la spital. Era casa lor. În frigider erau doar mâncăruri scumpe, bere artizanală și vinuri pe care eu nu le beam. În debara, lucrurile mele erau împinse într-o cutie

…am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare.În loc să fie singur în baie, așa cum crezusem, Dan o ținea pe Olivia de braț, aproape lipită de perete. Apa curgea peste amândoi, iar el îi vorbea printre dinți, cu o voce care m-a înghețat din cap până-n picioare. Olivia plângea înfundat, încercând să-și țină